Cui ii este frica de instalatorul roman?

Tom Gallagher 13.10.2006

De același autor

 Planul anuntat de autoritatile britanice in 26 septembrie, de a impune un control strict asupra valurilor de emigranti provenind din Romania si Bulgaria, s-ar putea dovedi un fel de rege Canute* in­­cercand sa tina piept marii. In definitiv, cele doua tari sunt la doar cateva sap­tamani distanta de integrarea in  UE ca membri cu drepturi depline. Cu toate aces­tea, Tratatul de Aderare prevede po­sibilitatea punerii in aplicare a unor "masuri nationale", in urmatorii doi sau poate chiar cinci ani, care ar permite Marii Britanii sa introduca un regim special pentru acordarea permiselor de mun­ca. In prezent, exista, cu siguranta, o mare preocupare legata de capacitatea statului de a-si gestiona controlul asu­pra frontierelor. Guvernul condus de Tony Blair a sustinut procesul globalizarii cu un entuziasm mai mare decat al ori­ca­rui alt stat european. Incepand cu valul de aderare din 2004, piata locurilor de munca a fost deschisa pentru mai mult de jumatate de milion de persoane. Companiilor straine li s-a oferit posibilitatea sa-si expuna ofertele pe piata economica din Marea Britanie. Pana de curand, politica fata de imigranti a fost una extrem de generoasa, dar oficialii in­competenti din cadrul Ministerului de Interne nu au reusit sa faca distinctia in­­tre asa-zisii aplicanti si cazurile autentice.

In general, cei peste o jumatate de milion de polonezi care muncesc in Marea Britanie nu sunt foarte nepopulari. Ei sunt albi, de religie crestina si nu au foarte multe obiceiuri dezagreabile, cu ex­ceptia faptului ca stau claie peste gra­mada in imobile mici, inchiriate, pentru a face economii. Muncitorii de profesie, in special instalatorii si constructorii, sunt con­siderati o adevarata mana cereasca, asigurand o competitie la forta de munca autohtona, care, cel mai adesea, pretinde sume enorme pentru servicii de proas­ta calitate. Polonezii si-au castigat reputatia de muncitori  entuziasti si eficienti, fiind extrem de apreciati in randul clasei de mijloc britanice. Tot imigrantii sunt cei care au pus capat penuriei de babysitteri, supraveghiindu-i pe copiii celor din clasa de mijloc, in timp ce parintii sunt la slujba. Cei de la munca de jos, cum ar fi agricultorii, indeplinesc sarcini fata de care angajatii britanici sunt, de altfel, foarte reticenti. In aceste conditii, de exem­plu, sezonul capsunilor crescute na­tural si vandute la preturi convenabile aproape ca s-a dublat. Prin urmare, productivitatea a crescut, cei mai multi dintre angajati platesc taxe la stat si, cel putin in cazul polonezilor, majoritatea in­tentioneaza sa se intoarca.

Dar exista si reversul medaliei. In anu­mite zone din Marea Britanie, nu­ma­rul mare de imigranti a depasit posi­bi­li­ta­tile autoritatilor locale, ducand la o lipsa acuta de locuinte sociale si o insuficien­ta a serviciilor medicale. Locuitorii din principalele zone sarace afectate sunt in­dig­nati. Muncitorii cu o slaba pregatire, mai ales cei din industria de constructii, se simt amenintati. Ei vad cum salariile scad din cauza noilor veniti. In mod sur­prin­zator, liderii de sindicate s-au aliat cu patronatele pentru a-i primi pe noii an­gajati. Prezenta sindicatelor este aproape inexistenta in domeniul mestesu­ga­resc. Membrii acestora provin, cu pre­cadere, din domeniul industriei sau al serviciilor pu­blice, extinzandu-se catre arii noi de activitate, astfel incat pana si prostituatele au devenit tinta procesului de recrutare a unor membri noi.

Exista critici la adresa acestei politici a usilor deschise, dar nu toate vin din par­tea stangii politice. Bob Rowthorn, economist la Cambridge, vechi sustinator al unei politici de stat indraznete, este sceptic in legatura cu beneficiile unei piete deschise a muncii. El sustine ca ma­joritatea noilor veniti sunt muncitori ne­pregatiti din punct de vedere profesio­nal, care vor apela in numar mare la ser­viciile publice, determinand o scadere a productivitatii pe plan national. Elitele din mediul urban vor beneficia de pe ur­ma unor servicii ieftine, dar acestea sunt in detrimentul celor saraci care vor trebui sa concureze cu noii veniti. Este cel putin bizar faptul ca Partidul Muncitoresc, considerat a fi reprezentantul celor saraci si vulnerabili, contribuie la crearea asa-numitei "armate muncitoresti de re­zerva" a lui Marx, un surplus de forta de munca avand ca rezultat scaderea sa­lariilor.

In 2004, anul din care dateaza cele mai recente statistici, diferenta dintre nu­marul imigrantilor si cel al persoanelor care au parasit Marea Britanie a fost de 223.000. In anii ’90, numarul imigrantilor si cel al emigrantilor era sensibil egal, iar studiile demografice indicau o tendinta de stabilizare a numarului popu­latiei. Dar daca tendintele actuale vor con­tinua, populatia Marii Britanii  va cres­te cu aproximativ 12 milioane, ajungand la peste 70 de milioane de locuitori in ur­ma­torii 40 de ani. O rata la fel de ridicata a imigratiei s-a mai inregistrat doar in tim­pul invaziilor anglo-saxone si daneze, cu mai bine de  o mie de ani in ur­­ma.

Imaginea Marii Britanii de tara sta­pa­na pe sine, asociata primilor ani de gu­vernare a cabinetului Tony Blair, a fost inlocuita de una dominata de ne­li­nis­te si introspectie. Atacurile teroriste, cres­­­­terea alarmanta a ratei criminalitatii, pre­cum si o serie de probleme de ordin so­cial au determinat un pesimism al popu­­latiei in privinta viitorului. Intr-un son­daj de opinie dat recent publicitatii, 40% dintre cetatenii britanici si-au exprimat dorinta de a parasi tara pentru ca nu se mai simt aici ca acasa. Exista pu­ti­ne sperante ca autoritatile vor fi capabile sa indrepte lucrurile in viitorul apropiat, cu toate ca noul ministru de Interne, John Reid, este un om hotarat, pregatit sa ia masuri dure, mai ales in privinta ma­nifestarilor  radicalismului islamic.

In prezent, se inregistreaza o foarte mare deschidere privind dezbaterile pe tema migratiei. In mod inevitabil, presa de larga circulatie a avertizat asupra valului de emigranti din Balcani care s-ar putea stabili in Marea Britanie. Insa limbajul folosit este unul mai degraba reti­nut. Pericolul reprezentat de gangsterii bulgari cu afacerile lor periculoase este mentionat, dar nu in mod excesiv. Presa nu a putut gasi nici o bila neagra Ro­ma­niei, cu exceptia faptului ca e o tara foarte saraca si, prin urmare, multi romani  in­tentioneaza sa emigreze in Marea Britanie. In mod surprinzator, sunt foarte pu­tine referiri la etnia roma si la faptul ca membrii unei comunitati inca neasimilate social ar putea produce in Marea Britanie acelasi gen de probleme cu care s-au confruntat Franta, Germania sau Austria.

 Este de inteles faptul ca milioane de romani vor vrea sa emigreze. Ca urmare a integrarii Romaniei in  UE, majoritatea populatiei se va confrunta, multa vre­me de-acum incolo, cu serioase dificultati economice. Statul va continua sa fie o povara care cere foarte multe sacrificii ce­tatenilor, oferindu-le foarte putine in schimb. Sfatul meu personal pentru cei care vor pleca din Romania este sa nu vina in Marea Britanie daca intentioneaza sa-si intemeieze o familie. Nivelul de trai al familiilor este destul de scazut aici si nu se va schimba decat in cazul in care in­stitutiile statului vor suferi ele insele mo­dificari substantiale. Dar oricine do­res­te sa castige bine, sa cunoasca o so­cietate dinamica si sa traiasca intr-un oras ca Londra - cel mai cosmopolit al pla­netei - ar trebui sa vina sa stea aici o perioada. Cei care vor sa-si construiasca un camin, insa, ar trebui sa urmeze rutele traditionale catre Spania sau Italia. Iar daca Nicolas Sarkozy va cas­ti­ga alegerile in Franta si va reusi sa impuna o relaxare a legislatiei muncii, probabil ca Franta va deveni cea mai atractiva dintre destinatii.

 

* Canute cel Mare (995-1035) - rege viking care a cucerit Anglia in 1016. Potrivit legendei, a vrut sa arate supusilor ca puterea sa nu este nelimitata, demonstrandu-le ca nu poate stapani fortele naturii si, cu atat mai putin, pe cele ale marii. (n.tr.)

 

Traducere de Cristina Spatarelu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22