De același autor
Operatiunea Overt a inceput miercurea trecuta, in zori, si s-a incheiat cu o contradictie care opune instinctul logic al societatilor nationale si iluziile confuze ale elitelor postnationale. Nu e nimic dinamic in aceasta opozitie care nu naste, ci, mai degraba, blocheaza aparitia unei concluzii, intr-o clipa de mare risc si dezechilibru. Occidentul nu va sti, deci, ceea ce a stiut sa afle si sa gandeasca in fata pericolelor care i-au amenintat intemeierea istorica. Instinctul n-a disparut, dar judecata s-a blocat intr-o dilema paralizanta. Opozitia pe care au descris-o atat de bine evenimentele jucate si dejucate, saptamana trecuta, la Londra, a inceput cu instinctul. El a lucrat fara gres. Miercuri seara, serviciile secrete, politia si guvernul britanic au inteles ca trebuie sa loveasca masiv, precis si fara intarziere. Statul britanic, perceptia ultima a lumii europene si americane ca spatiu de viata libera de nesiguranta vecinatatii imprevizibile cu demonismul erau amenintate clar si imediat.
O comanda urgenta: 11 septembrie bis
Cu numai cateva zile inainte, Rashid Rauf, un pakistanez foarte calator prin zona infestata de mister si exploziv de la granita cu Afganistanul, fusese arestat intr-o statie de autobuz de agenti ISI, serviciul secret pakistanez. Interogatoriul imediat, prelungit si deloc amical a pus in fata pakistanezilor o stire foarte interesanta: Rauf era parte a unei conspiratii largi care pregatea cel mai mare atentat terorist imaginat vreodata. Problema atentatului era tocmai incheierea fazei imaginare si aparitia fazei de executie. Rashid Rauf a vorbit despre Tayb Rauf, fratele sau de la Londra, si despre iminenta unei mari "fapte de arme" care urma sa doboare de pe cer "multe avioane", spre a ridica tot la cer "frati martiri" din Anglia. Stirea a fost trimisa neintarziat serviciilor secrete britanice. Eliza Manningham-Buller, directoarea MI5, a convocat o intrunire la varf a analistilor si agentilor principali ai serviciului si, in mai putin de jumatate de ora, imaginea a devenit clara: o retea globala focalizata operational in Marea Britanie urma sa puna in aplicare un plan vast. Datele si actiunile monitorizate de serviciile secrete britanice si americane in ultimele 6 pana la 12 luni s-au asezat intr-un tipar consistent. In mai, un document remis de FBI, sub titlul Noi procedee potentiale de capturare a avioanelor ce urmeaza a fi transformate in instrumente de asasinare in masa, aduce la cunostinta MI5 suspiciuni legate de aparitia unui nou curent intre planificatorii teroristi: solutia incarcaturilor explozive lichide. Nedepistabile, aceste arme urmau sa fie plasate in bagajul de mana si puse la lucru de echipe de 2 pana la 4 persoane, la bordul avioanelor. In iunie, cand MI5 a reusit sa sparga un site secret Al Qaeda, traficul de mesaje sugera ca ideea a prins, ca reteaua de conducere a organizatiei o agreeaza si ca un grup select e deja angrenat in faza pregatirilor practice. In traficul de pe site-ul secret a aparut un instructaj detaliat de asamblare. Elementele componente primare erau banale: decolorant de par si acetona pentru indepartarea manichiurii. Corect amestecate, ele produc TATP (triperoxid de triacetona), un compus usor detonabil, de puterea explozivelor militare clasice. Substantele componente pot fi lesne disimulate in lichide admise in bagajul de mana. Declansatorul poate fi improvizat, fara complicatii, la bordul avionului, cu ajutorul unui blit fotografic. Un alt mesaj, trimis de Ayman al-Zawahiri, ideologul miscarii si al doilea om in ierarhie, aproba noul curent si lasa impresia unei oarecare urgente, daca nu chiar precipitari. Organizatia parea sa-si doreasca, in viitorul apropiat, cat mai apropiat, o actiune de proportii, comparabila numai si numai cu datele "capodoperei" teroriste din 11 septembrie. In fond, trecusera 5 ani de la marele atentat si Al Qaeda era silita, de tot atat timp, sa accepte insuccesul de facto pe teritoriul Statelor Unite si ipoteza subinteleasa ca masacrul din 11 septembrie a fost posibil numai in conditiile in care sistemul de siguranta american a fost surprins cu garda jos. Al Qaeda e organizatia unei ideologii religioase supraistorice, dar e in acelasi timp, ca orice corp administrativ, purtatoarea unei istorii. Tocmai imaginea istorica a organizatiei, reputatia si palmaresul ei profesional riscau sa piarda teren. O actiune multipla, apocaliptic-spectaculara urma sa astearna semnatura Al Qaeda cu corpul de litera folosit pe 11 septembrie. MI5 si politia britanica aveau foarte putin timp la dispozitie.
Camere de rugaciuni cu vedere in gol
Imediat dupa miezul noptii, ministrul de Interne John Reed a autorizat Operatiunea Overt. Politia si serviciile secrete au luat cu asalt case si apartamente din estul sarac si pestrit-musulman al Londrei: asa-numitul Londonistan. Alte grupe de soc au aparut la adrese deja clasice: cartiere musulmane din Birmingham si din orasul satelit Walthamstow, o aglomerare adormita si aproape mizera, la 10 km de centrul Londrei. In plus, o surpriza: High Wycombe, un orasel prosper din Buckinghamshire, asa-numita zona a brokerilor, una din rezervatiile indestulate in care cumpara case agentii de bursa bogati din City-ul londonez. Au fost arestate 24 de persoane. Imensa majoritate veneau din plebea anglo-pakistaneza de confesiune musulmana care a dat, matematic, toate atentatele si conspiratiile teroriste semnalate pe teritoriu englez. O persoana a fost eliberata, iar trei faceau exceptiile cele mai interesante: englezi sadea convertiti la islamism. Toate aceste trei exceptii sunt cazuri de deruta si plictis rezolvate prin translatia spre acea identitate noua, ametitoare, pe care islamul o promite unei armate crescande de tineri englezi, belgieni, germani, olandezi gata sa experimenteze la nesfarsit in cautarea unui punct fix. Insa cazul cel mai instructiv e Wahid Zaman, student la biochimie, lider al Asociatiei Studentilor Musulmani de la Universitatea Metropolitana din nordul Londrei. Zaman e un caz tipic si totodata corolarul unei lungi gestatii in campusurile universitare londoneze. In acest spatiu protejat de prezumptia de academism se desfasoara, netulburat, de ani de zile, un proces de degradare culturala si etica incurajat de elitele universitare si aplaudat si finantat de agentii guvernamentale. Zaman a fost, la numai 23 de ani, o figura publica de relativa notorietate in lumea mitingurilor si a propagandei socialiste, a antiimperialismului promovat de prezenta unor figuri politice de prim rang ale Partidului Laburist si ale asociatiilor de extrema stanga. Presa a facut restul, dand, cu toata puterea convingerilor ei profund antioccidentale, spatiu de exprimare tinerilor "progresisti" vocali si stradali. Zaman a fost, in mai multe ocazii, vazut in preajma lui George Galloway, printul antiamericanismului britanic, deputat ales pe o platforma profund resentimentara si liderul unei constelatii de miscari si partide anarhiste. Sub tutela stangii extremiste si cu protectia informativa a presei majoritar antiamericane din Marea Britanie, campusurile au devenit tabere de indoctrinare de care au stiut sa profite recrutori si propagandisti musulmani. In campusul Universitatii Metropolitane au fost gasite casete audio si video care cheama la Jihad. Toate mai mult sau mai putin ascunse in asa-numitele camere de rugaciune, prin care se inteleg, in aproape orice campus universitar britanic, acele incaperi pe care studentii musulmani le ocupa si le scot de sub controlul universitar, cu aprobarea entuziasta a conducerii universitare.
Anarhie si anti-ierarhie
Politia britanica a aflat, deja, multe si va afla si mai multe de la unul din cei arestati in noaptea de 9 spre 10 august. E vorba de liderul prezumtiv al retelei Al Qaeda in Anglia. Primele date sugereaza ca sub coordonarea sa functionau doua asa-zise "conducte", adica doua filiere de circulatie spre si dinspre Pakistan, unde studenti recrutati absorbeau instructaj ideologic si cursuri de tehnica terorista. Reteaua nu e strict britanica. Asocierea cu figuri si celule din statele Africii maghrebine, Afganistan si Irak spune multe despre dilema structurala care framanta analistii: e Al Qaeda o organizatie in sensul clasic al cuvantului? Dupa capacitatea de sinteza a subansamblelor aflate, adesea, la mare distanta, da. Dupa absenta unui centru de comanda unic, nu. Dupa toate probabilitatile, o structura-antistructura, inca unul din modurile amorfe de a perfecta realitati de logica incompatibila si noutate coroziva in raport cu rationalitatea ierarhica a Occidentului. Insa in noaptea de 9 spre 10 august 2006, instinctul occidental, atat si cum se pastreaza el in structurile de reactie ale corpului statal, a ripostat devastator. Abia apoi, cand primele comentarii care semnalau marele succes al serviciilor secrete incepeau sa se stinga, a devenit clar ca replica Occidentului nu a fost egala. Concluziile cu care era datoare gandirea publica au esuat inca inainte de a se fi articulat coerent. Primul indiciu a venit, ca de obicei, de la mediile de informare.
Catre BBC: se pronunta mu-sul-man
BBC, regina echivocului ipocrit, a deschis seria vorbind de lotul arestatilor ca de un grup de persoane "nascute in Marea Britanie". Asta, probabil, spre a le deosebi de persoane ca, de pilda, Tony Blair, pe care acelasi BBC nu obisnuieste sa il prezinte ca prim-minsitru "nascut in Marea Britanie". In urmatoarea sa inventie lingvistica BBC a devenit ceva mai generos, fara a se lasa tentat de precizie. Lotul arestatilor a devenit un grup de persoane "de origine asiatica, nascute in Marea Britanie". Cei ce s-ar fi putut gandi la simpaticii spiridusi care dau inima comunitatii chineze din Londra sau la proprietarii celor 4.000 de restaurante indiene din Mare Britanie greseau, desigur. BBC - serviciu public, foarte ezitant de adevarul integral al datelor publice - nu a adunat curajul necesar pentru rostirea unui anume cuvant: musulman. Arestatii nu sunt, din punct de vedere mediatic si dogmatic, ceea ce sunt, pur si simplu, din tata in fiu. Corectitudinea politica si tembelismul multicultural au castigat de mult lupta cu indatoririle publice in Marea Birtanie. Nimeni nu indrazneste sa creada ca ar putea sa sugereze adevarul: nu toti musulmanii sunt teroristi, dar toti teroristii sunt musulmani. Chiar in clipa imediat urmatoare dejucarii marelui atentat terorist musulman, islamismul terorist a castigat net batalia propagandistica. Posturile de televiziune au reactionat automat cu reportaje si interviuri in sanul comunitatilor musulmane. Asa-zisii reprezentanti (nealesi) ai comunitatilor musulmane au fost asigurati ca terorismul e justificat ca replica la abuzurile sociale si politice ale statului britanic fata de musulmani. In mai putin de o ora, mass-media, conduse exemplar de apostolatul corect al BBC, a pus in boxa victimele si a premiat complotistii. Nu e nimic nou in aceasta negatie. Singura schimbare e, mereu, amplificarea. Un exemplu, la intamplare: consiliul local al cartierului Southwark din Londra se lauda intr-un document publicitar ca "in cartier se vorbesc peste 100 de limbi, iar 43% din elevi au ca limba secundara engleza". Eroziunea ideii de comunitate nu si-a gasit niciodata detractori mai eficienti. Fetisul multicultural e tocmai solutia disolutiei. O comunitate astfel alcatuita nu va fi niciodata o comunitate, ci un tesut slab, usor de infiltrat si manipulat.
Ultima statie de autobuz a democratiei
Aceeasi distanta, ca o cecitate iremediabila, stapaneste de fapt sistemul politic britanic in toate sectoarele sale desemnate prin vot popular. Bilantul parlamentului si al actiunii politice de partid sunt dezastruoase si aproape cer oficial terorismului sa se cazeze in conditiile cele mai avantajoase pe pamant britanic. In august 2005, primul ministru Blair a lansat un plan de actiune antiterorism in 12 puncte. In mai putin de 12 luni el a fost masacrat de masina parlamentara. Dreptul de detentie fara mandat a fost redus de la propunerea de 90 de zile la 28 de zile. Procedura de expulzare rapida a suspectilor de terorism a fost abolita. La fel dreptul de inchidere a moscheilor in care se face propaganda terorista si dreptul de a interzice activitatea predicatorilor musulmani proteroristi. Mai mult. Numeroase cereri de punere sub supraveghere a suspectilor de terorism au fost infirmate in instanta. Gloriosul sistem parlamentar britanic se stinge cu toate decoratiile pe piept, plin de formalisme vechi, inchiriate de oameni complet lipsiti de instinctul libertatii. Peste cateva saptamani, la revenirea din vacanta, laburisti, conservatori si liberal-democrati vor reface alianta care se foloseste de numele democratiei parlamentare spre a-i da paloarea din clipa intalnirii finale cu islamul. Tony Blair va incerca sa treaca, din nou, prin parlament masurile respinse acum un an. Foarte probabil, raspunsul parlamentar va argumenta ca marele succes al serviciilor secrete care au dejucat cel mai mare atentat terorist vreodata proiectat a fost posibil tocmai in lipsa masurilor suplimentare cerute de primul ministru. Adevarul e cu totul altul. Succesul a pornit intr-o statie de autobuz din Pakistan si a fost hotarat in ore de interogatoriu de o violenta impecabila. Aceasta imprejurare care a facut din brutalitatea neingradita salvatorul de serviciu al unui mare sistem liberal e prima rusine pe care o traieste democratia in acest secol. Secolul care i-ar putea consemna sfarsitul.
