De același autor
Ideea protestelor a fost un act premeditat, nu o eruptie spontana. O conspiratie care a logodit tehnicile teatrului de strada sovietic si nazist cu taqfiah - arta disimularii, rafinata sute de ani de clerul musulman si de tartorii ciclici ai nationalismului arab. La 5 luni dupa ce caricaturile au fost publicate în Danemarca (si reluate de un cotidian egiptean, fara cea mai soptita soapta de furie islamica), ambasadele daneze au fost trecute prin foc la Beirut si Damasc. A venit apoi suplimentul solidar filmat si redifuzat global de televiziuni, la Teheran, Jakarta, Paris, Londra. De ce 5 luni? Unii nu s-au obosit sa îsi puna întrebarea, prelungind, astfel, un reflex bine exersat, care iarta orice inconsecventa islamica, dar banuieste o urzeala în dosul celor mai elementare actiuni si propuneri occidentale. Altii au remarcat infirmitatea logica a protestului islamic si au tacut mai departe. Cercetarea merita. De ce 5 luni? Pur si simplu pentru ca autorii înscenarii erau ocupati si se gandeau la cu totul altceva, acum 5 luni. In Egipt, Fratia Musulmana se pregatea de alegeri si poza în partid moderat. Cand o trupa ambulanta de imami danezi a sosit la Cairo, însotita de 12 caricaturi plus 3 montaje porno, falsificate pentru o mai buna ilustrare a cazului, “fratii musulmani” au cerut ragaz: nu e momentul. Delegatia daneza antidaneza a primit acelasi raspuns în Gaza: mai întai sa castigam alegerile (amanuntele au fost rezumate de ziaristul iranian Amir Taheri, într-un articol publicat pe 9 februarie de cotidianul american The New York Post). La Damasc si apoi la Teheran, denuntul a fost ascultat si arhivat, fara urmari. Insa în urmatoarele 5 luni, în Siria, problemele clanului Assad s-au adunat munte, iar muntele a decis sa vina iute la problema lui Mahomed în grafica daneza. Siria a pierdut masiv argumente si teme, în disputa virulenta dezlantuita de asasinarea fostului premier libanez Harriri. Natiunile Unite si guvernul american descoperisera prea mult si ajunsesera prea aproape de originile siriene ale complotului. În acel moment, dosarul danez a devenit, dintr-o data, actual. Ba chiar salvator. Dupa cateva zile, presedintele iranian Ahmadinejad a realizat, de asemenea, potentialul dosarului si l-a pus la lucru, pe strazi. Si Iranul avea nevoie de o diversiune masiva. Din motive nucleare. Asa a început la Damasc, Beirut si Teheran un val de demonstratii violente nemaivazut în tari în care nici o demonstratie nu are loc fara încuviintarea stapanirii.
Dar farsa, pe care naivitatea, prostia si colaborarea deschisa a multor organizatii media au amplificat-o cu obisnuitul factor BBC la puterea CNN, nu ameninta doar cu un esec occidental, în lupta de propaganda. Acest gen de înfrangeri are o traditie socanta, asa cum a iesit ea din pana si camerele de luat vederi care au gasit ca Occidentul e nerezonabil si în fata “ultimei” pretentii teritoriale a lui Hitler, si fata de “progresul cert” al industriei sovietice, si fata de “dorinta de pace”, înarmata de aceeasi industrie, cu utilaje mult mai daunatoare decat tractoarele. De data asta, esecul propagandistic, credulitatea si jena multiculturala fata de propria identitate duc spre ultima cedare. La capatul acestei ezitari ne asteapta barbaria.
Inscenate cu mare succes, demonstratiile violente împotriva satirei religioase daneze îsi ascund destul de abil agenda. Furia e în prim-plan, zgomotul asurzeste si întrebarea asupra revendicarilor nu se mai aude bine.
Ce doreste, de fapt, petitionarul turbulent islamic? Scuze. Numai atat? Cine îi asculta pe “moderatii” adusi la defilarea obisnuita prin studiourile TV britanice, franceze si americane va afla ca e vorba de o simpla declaratie de bune intentii: opinia publica si societatile civile locale nu trebuie decat sa dea asigurari ca sentimentele antiislamice sunt exceptia, nu regula. Evident, un supliment de subventii guvernamentale sau europene pentru organizatiile musulmane cu rol de “mediator” ar fi, de asemenea, binevenit. Cine asculta, însa, cuvantarile incendiare rostite de Ahmadinejad, la Teheran, predicile imamilor de la Mecca si declaratiile de circuit intern ale liderilor de comunitati musulmane din Occident va afla cu totul altceva: danezii si, în general, lumea occidentala trebuie sa înceapa sa respecte prescriptiile religioase islamice. Si mai mult: lumea occidentala va trebui sa puna respectarea valorilor si ritului islamic mai presus de libertatea presei. Pe scurt, mobilul si tinta acestei operatiuni ample e o înlocuire de valori. În primul rand, în Europa, acolo unde slabiciunea tesutului spiritual, multiculturalismul, declinul demografic si un prelungit calcul politic antiamerican au invitat, de-a dreptul, asaltul islamic. Eurabia - un concept pana nu de mult folosit doar de cei mai pesimisti critici ai expansionismului islamic - nu mai e o ipoteza, ci o traiectorie în stadiu de santier. Episodul danez e testul de rezistenta. Daca frica si rusinea vor aduce cenzura acolo unde stapaneste, înca, libertatea va trebui sa acceptam noul botez. Comisia Europeana a soptit deja ca ar fi interesata si a lansat tema unui posibil Cod de Conduita al Presei Europene. Admirabil! Cu o corectie. Numele trebuie sa tina seama de viitor: Cod de Conduita al Presei Eurabice.
