De același autor
De când cu faimoasa vorbă care stabilește că trecutul uitat pedepsește amnezicii prin repetiție, lumea gânditorilor est-europeni se crede tot mai mult în concediu. În fond, atâtea minți ascuțite și atâtea condeie suple și-au făcut datoria, și asta de mult. La începutul anilor ’90, intelectualii est-europeni au ridicat, într-adevăr, o baricadă. Anticomunismul declamat furtunos a dat o literatură de conștiință adesea patetică, dar întotdeauna profund pedagogică: o generație sau două au fost alfabetizate etic și istoric de acest prim efort intelectual al Estului liber. Cu timpul, însă, datele energice ale marelui val anticomunist în literele și gândirea Estului au devenit ele însele canon. Și, ca orice canon, au început să rateze din ce în ce mai vizibil prezentul. Nu pentru că și-ar fi abandonat menirea, ci tocmai pentru că i-au rămas fidele fără să înțeleagă schimbarea timpului. De fapt, e mult mai complicat. De asta ar fi mai bine să admitem, de la bun început, că Estul și România au o problemă: nu își găsesc vocea. Nu spun ceva care să fie altceva, convins și convingător, articulat și proaspăt. Vocea intelectuală a Estului nu surprinde și nu provoacă. Vocea intelectuală a României e tot așa, dar suferă, în plus, de o paralizie de fabricație locală. Pentru o politică de asigurare sănătoasă sunt de precizat două lucruri: numele nu contează, oricât de mari sau și mai mari ar fi, iar autorul acestor rânduri își recunoaște vina.
Problema intelectuală a Estului și a României pornește de la incapacitatea gânditorilor de a recunoaște că au de spus ceva în actuala criză europeană. Acest blocaj e rodul unei alte probleme: lipsa de înțelegere a mizelor. Care e miza Estului? Ce ar trebui să spună Estul dacă și intelectualii lui și-ar găsi șirul și cuvintele? Răspunsul pleacă de la adevărul asupra istoriei recente a Europei, inclusiv și prioritar a Estului. Din motive nu tocmai greu de înțeles, dar nu complet inocente, Estul și România intelectuală nu s-au pregătit cum se cuvine. Problema nu e să fim docți și bibliografic la zi. Problema e să fim serioși. Și curajoși.
La începutul anilor ’90, intelectualii au fost anticomuniști de profesie. Era normal. Travaliul anticomunist era în primul rând o bătălie politică internă, o încercare adesea disperată de a opri preluarea lumii românești și captura societății într-un perimetru controlat de nomenclatura comunistă camuflată în agent al schimbării. Profesionalizarea anticomunismului intelectual a fost însoțită de joncțiunea cu ideea proeuropeană. România a devenit rapid un spațiu intelectual dotat cu o tribună anticomunistă și cu o cameră de ecou pro-europeană. Anticomunismul local și natural a fost dublat de o campanie care a preluat și bifat orice vorbă și program venit de la Bruxelles. Uniunea Europeană nu era numai intangibilă. Era viitorul.
Cândva, după 2010, Europa receptă a început să patineze. Mai pe românește și un pic mai static: diferența între Europa canonizată în Est și Europa în realitatea ei vizibilă a început să crească vertiginos. La mijlocul anului trecut, Europa era deja o colecție de crize suprapuse: euro, Marea Britanie, Ucraina, migrația necontrolată dinspre Africa și Orientul Mijlociu. Europa de Est a fost mai degrabă martora contrariată și ignorată a acestui cumul de migrene. Peste toate, disprețul a lovit imediat: împotrivirea la planul inept de cote alocat statelor estice a provocat arii arogante intonate în Vest. Într-un fel, dar numai într-un fel, aroganța occidentală a fost și rezultatul muțeniei Estice. Când te-ai obișnuit cu idea că partenerul estic e mut sau nu tocmai antrenat la lucrul cu capul, aroganța și disprețul vin mai ușor.
Ce trebuia să spună Estul? Un singur răspuns: de pe poziții istorice. Adică, după ce au adunat curajul de a articula realitatea esențială a europenității comune. Povestea nu e complicată, dar e foarte incomodă. Și spune așa:
Democrația europeană a fost clădită pe continent (nu în Marea Britanie, unde edificiul era în picioare și deloc în pericol) după cel mai cumplit război din istoria omenirii. Europa de Vest a fost salvată după ce propriul delir autoritar a fost distrus de o alianță a democrațiilor din afară (în principal, anglo-americani) cu celălalt delir autoritar european - dictatura sovietică. În consecință, libertatea Europei de Vest a fost forțată și a venit numai și numai cu prețul căderii Europei de Est. În mod fundamental, într-o logică sinistră, dar incontestabilă, construcția democrațiilor occidentale a presupus înrobirea Estului. Nu la capătul unei conspirații și nu prin abandon vinovat, deşi aceste două teorii, sau mai degrabă resentimente, sunt cum nu se poate mai atrăgătoare și convenabile. Și mai important, UE însăși e consecința, și nu cauza acestui proces istoric. Uniunea e fructul politic și administrativ al garanțiilor de securitate și al injecției de capital de sub umbrela (anglo-)americană. Pretenția după care Uniunea e autoarea ordinii postbelice e o rimă pioasă și șchioapă foarte utilă la ocazii festive, dar nejustificată istoric. Uniunea e, după aceeași logică mereu ignorată, și consecința spațiului de construcție degajat prin prăbușirea Europei de Est. Cu alte și mult mai importante cuvinte, Europa de Est nu a fost o absență vinovată, ci o participare tragică la geneza Europei democratice edificată în Occident. Logica reală a istoriei trebuie apărată și repetată public de la un capăt la altul al Europei. În acest spațiu de tăcere și repaos intelectual trebuiau să pășească gânditorii estici și români. Întârzierea lor a fost justificată de obligația anticomunistă a anilor ’90, dar eschiva de azi nu mai are temeiuri. Dacă gândirea vestică ezită sau nu înțelege, intelectualii Estului nu au acest drept. Asta nu înseamnă că intelosfera occidentală poate fi scuzată. Să nu uităm că procesul de recuperare a Estului a început cu o premiză generoasă și inexactă. Declanșată în 1990 ca un act de caritate luminată, recuperarea Estului trebuia să fie rapid hrănită de observația după care reintegrarea Estului e un proces întrerupt violent în anii ’40 și necesar în anii ’90 fără premiza de caritate. E exact poziția de pe care Europa de Est trebuie să intre în joc, în discuție și, cum s-ar zice, în rândul lumii.
Firește, intelectualii estici și români se codesc. O parte sunt plecați la stânga și n-au găsit nimic mai bun decât să agite „teoria critică“, încântați de slujbușoarele la circul ambulant al școlii de la Frankfurt. Numele mari ale dreptei se gândesc, poate, că nu face să te rățoiești la Europa. Sau că numai de naţionalism n-avem nevoie acum. Dacă e să vorbim de numele atitudinii lipsă, îi putem spune naționalism pro-estic. Mulți s-au obișnuit și pensionat într-o rutină euroconformă, dar ar trebui să înțeleagă că s-au refugiat în ritual etic și în clișee vide. Oricum, cine vrea să lase la cursul actual proeuropenismul va lucra cu o cotă în scădere. UE are nevoie de curajul opiniei și de vocile conjugate ale Vestului și Estului. Dar pentru asta, Estul trebuie să-și găsească vocea. A face observații critice la adresa UE nu e totuna cu a fi anti-UE. Și chiar a fi anti-UE nu e totuna cu a fi antieuropean. UE e doar forma actuală și perfectibilă de organizare a Europei. Intelectualii Estului n-ar trebui să se teamă.
Dacă spațiul identității afirmate estic va rămâne în continuare neocupat, singurele voci active în zonă vor fi naționaliștii de pășune. BOR poartă, la rândul ei, o răspundere enormă, dar cazul ortodoxiei e la fel de trist ca vocalizele dislexice ale politicienilor români care cred că spun ceva despre Europa. Rămân în cursă, prin insistența ciclului televizat de 24 de ore, bârfitorii și fabricanții de petarde cancaniere ai talk-show-rilor. Cu ei, avem zgomot, dar n-avem nicio opinie și nu punem la treabă nicio idee. Intelectualii au spațiul și răspunderea. Le mai trebuie curajul. Și demnitatea.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 10
bogdan - 04-09-2016
N-ai cum sa ai o gandire europeana romaneasca ca n-ai o dreapta romaneasca realmente, adica oameni care sa ii pese de viata locului si rolul locului in lume nu tot felul de turisti fictivi in tari calde si bogate sau turisti imigranti reali!...La noi dreapta e de fapt in mare parte stanga occidentala, cu toate cliseele negandite care vede nationalisme, fasciste, homofobie, bla, bla, si preocupari din astea sf sau puerile cu incalzirea climatica, spatiu de trotinete si biciclete etc in sfarsit, care arunca cu rahat si deturneaza discutia in derizoriu fata de orice si oricine ii e pasa si de ce se intampla in tara asta dincolo de neovile unei mici paturi superioare de fosti nomenclaturisti si pusti de bani gata care merg pe trotinete pe strada, in general niste mitici bucuresteni inconjurati de sectoarele lui Vanghelie unde beau seara somerii de aceeasi varsta sau angajatii pe 12 milioane la bodega cartierului.....Asta e Romania, inegalitatii in gandire si in trai, daca vreti!...numai asa asa se gandeste viitorul! al cui viitor? a miticilor d ebani gata din Bucuresti!
Răspundemihailstanciu - 04-07-2016
Inceputul anticomunist al Romaniei in anii 90 a fost cu stangul.Fara lustratie,cu un CNSAS de opereta care n-avea dosare sa citeasca,cu o lege a restituirilor care nu era decat modalitatea de a IMPIEDICA restituirile si de a permite fraude fenomenale,si cu un sef de stat fost in biroul central al CCR,anticomunismul in Romania anilor 90 a fost doar un kitch jalnice.Si vrem ca aceste voci sa participe la luari de pozitie transante sau la negocieri dure pentru a afirma Estul?Don't hold your breath.Esecul economiei ,in care imbogatirea tine locul politicilor de dezvoltare a scos Romania din joc la constituirea zonei Euro.Cum sportul national este criticarea cu manie proletara a altora si cocolosirea mioritica am inceput sa-i injuram pe Merkel,Rienzi,Junker,Obama.In ce calitate si cu ce justificare?TRU a participat din greu la demonizarea occidentului fara de care am fi la nivel de economie africana.La fel de halucinanta este pozitia dupa care respectarea regulilor clubului european este facultativa.A cum ni se propune sa avem convorbiri curajoase.Sa spunem ce?Blueprintul constructiei europene este inca existent.Numai prin solidaritate se poate realiza convergenta.Daca Angliei ii pute prea tare Bruxelles,nu o tine nimeni cu forta.Numai prin munca se poate realiza prosperitatea.Daca Grecia are alte idei ,sa plece.Numai prin vazutul de treaba noastra putem fi respectati si de altiii.Daca vrem sa ne petrecem timpul facand observatii jignitoare si descalificante despre liderii lumii,Merkel,Obama si altii mai bine ne retragem in cortul celor care FAC acste observatii pentruca alta politica nu au,cortul unde domneste Putin.Nici in gluma sa nu dorim ca europarlamentarii romani sa se duca la Bruxelles ca sa le spuna celorlallti ca sunt prosti,asa cum pare a fi dorinta unor politicieni sau forumisti.Sper pentru ei ca nu fac acelas lucru in cercul lor social.
RăspundeVicentio B. - 04-07-2016
La propunerea Dvs. veniti cu un singur exemplu CONCRET, avand in vedere (citez): " „O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie pe de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat”.(Seneca). PS. Va reamintesc ca "numitorul comun" , matematic privit, NU se cauta CI se STABILESTE dupa reguli precise.
RăspundeFibonacci - 04-06-2016
Scuze! formula poate fi citita cum alege cititorul)sunt extreme de orgoliosi. Daca zice Traian Ungureanu ca este negru, de ce nu as zice eu ca este doar gri, sau chiar alb ! De ce n-a zis-o el intai? Ei, asta e o problema! Una de moralitate si curaj. Dar uite ca pana cum pe Train Ungureanu nimeni nu l-a decapitate (Doamne freest!), iar cand vor mai fi alegeri pentru UE, dac va mai vrea sa candideze, sigur ca
RăspundePedro - 04-06-2016
Propunere: sa avem din convingere un punct de vedere argumentat, asupra unei situatii de viata, care ne afecteaza (ascultam cu atentie celelalte pareri). Apoi- poate cautam numitorul comun impreuna cu ceilalti cetateni europeni liberi in gandire. This is democracy!
RăspundeVicentio B. - 04-06-2016
Stimate Domnule Traian Ungureanu, marturisesc ca citesc articolele Dvs. cu un dublu sentiment. Unul de satisfactie in sensul ca in intimitatea gandurile mele va consider de buna- credinta. Un altul de insatisfactie din motivul ca NU comunicati pe aceasta pagina, asa cum ar fi normal, cam care sunt INTERVENTIILE Dvs.personale in Parlamentul UE adica TEMA, EFECT ! NUMAI in acest fel va dovediti afectiunea deschisa (vorba-fapta, caracter, patriotism) fata de Romania /Romani. Altfel, totul ramane precum textul din celebra melodie (Alain Delon & Dalida): " PAROLE, PAROLE, PAROLE; PAROLE !!! Sau articolele Dvs. reprezinta o forma - relativ - proprie de a va etala aptitudinile pentru ... un nou MANDAT ? Apropos. raspundeti celor care va citesc, si vi se adreseaza in forma loiala adevarului si limbajului decent ? Multumesc anticipat.
RăspundeReguletto - 04-05-2016
Mda, articolul incepe sa se apropie de realitate. Problema fundamentala e ca UE nu e o entitate, e o arena, sau o divizie sportiva. Trebuie sa fii acceptat ca sa participi la competiile care au loc, dar participarea ca scop in sine nu-ti poate aduce decit costuri. Mai rau, sportul practicat nu e intotdeauna la fel, iar cine se pricepe schimba regulile dupa interesul propriu, sau doar asa, sa demonstreze ca poate. Si mai interesant e faptul ca identitatea participantilor e in schimbare, chestie care de fapt e unul din obiectele principale ale jocului. Unii jucatori mari (vezi unchiu' Sam, Goldman-Sachs, NATO, Biserica Catolica, etc.) nici nu se obosesc sa intre in teren, le traseaza sarcini celorlalti sau pur si simplu modifica terenul in timp ce juniorii transpira ca prostii. Ei si atunci de ce sa participi? Pai multi constata ca daca sint de capul lor, ei nu se joaca cu altii, se ingrasa, ies din forma si dupa aia pleznesc. Altii se prind ca e mai usor sa-i controlezi pe ceilalti printr-un joc decit prin razboaie. Iar altii pur si simplu de prosti. Ce sa faca romanii? In primul rind sa inteleaga ca s-au schimbat, nu mai sint in aceeasi forma ca la intrarea in joc, ca prioritatile lor sint acum altele si ca si ceilalti jucatori s-au schimbat. Dupa un proces scurt de introspectie in care sa se dumireasca cine sint si ce vor ei, pentru romani e vremea sa spuna clar aceste lucruri si sa inceapa sa se miste spre atingerea idealurilor lor, care acum nu mai sint doar participarea la joc. Mai mult, daca au dibacia si puterea necesare, ei pot chiar sa inceapa sa schimbe regulile spre folosul lor. Da' pentru toate astea e nevoie de inteligenta si incredere in sine.
RăspundeFibonacci - 04-05-2016
Imi plac foarte mult articolele Domnului Traian Ungureanu fiindca sunt documentate, fiindca sunt gandite si sincere. In legatura cu subiectul, imi permit si eu o ipoterza:ingtelectualii romani (din zona politicului sau a scrisului despre politica)care nu sunt tampiti de stanga (formula poate fi citita cum allege
RăspundeGheorghe Popescu - 04-05-2016
Perfect adevarat. Europenii isi inchipuie ca sintem ruda saraca, venita cu mina intinsa, in timp ce noi descoperim ca Europa aia bine organizata la care rivneam e de fapt o cacofonie, ca toti vorbesc in acelasi timp si ca in final tot puterea pumnului lucreaza si aici. Mai nou, e condusa de socialistii de care tocmai sperasam ca o sa scapam. Mai pui pe firmament si un presedinte american hotarit sa demoleze orice alianta Nord-Atlantica (pe motiv ca musulmanii lui ar fi baietii buni iar evreii rai) si ai coctailul Molotov la care viseaza rusul. Gurile rele spun ca Europa a fost unita tocmai sa poata fi demontata mai usor (vezi ascensiunea doamnei Merkel acolo unde nu-I e locul). Un singur lucru nu pomeneste autorul in articol: Despre care intelectuali vorbeste, despre cei cu basca sau cei fara? Eu zic ca reactiile firave ale intelectualitatii romanesti subliniaza numarul exagerat al acestui mijloc vestimentar existent in Romania. Cred ca numeri intelectualii adevarati pe degetele de la o mina in tara asta. A doua observatie ar fi despre BOR. Cu sau fara stele? Felecitari domnului Ungureanu pentru sira spinarii, alti europarlamentari (ex. Cristi Preda) preferind sa-si transforme osul spatelui in organ de propaganda al Europei arogante.
RăspundeAlfredo Snitzel - 04-05-2016
Da, Estul mai poate gandi si anume prin reprezentantii sai muti si gras renumerati in Parlamentul european de la Molenbeek dar extremissim de vocali in revistele culturale SRI de stangadreapta din provincia mama Dacia.
Răspunde