Mai poate gândi Estul?

Europa de Est nu a fost o absență vinovată, ci o participare tragică la geneza Europei democratice edificată în Occident.

Traian Ungureanu 05.04.2016
SHARE 10

De același autor

 

De când cu faimoasa vorbă care stabilește că trecutul uitat pedepsește amnezicii prin repetiție, lumea gânditorilor est-europeni se crede tot mai mult în concediu. În fond, atâ­tea minți ascuțite și atâ­tea condeie su­ple și-au fă­cut datoria, și asta de mult. La începutul anilor ’90, in­telectualii est-eu­ro­peni au ri­dicat, într-adevăr, o ba­ri­cadă. An­ticomunismul de­clamat furtunos a dat o li­teratură de conștiință ade­sea patetică, dar în­tot­dea­una profund pedagogică: o ge­nerație sau două au fost alfabetizate etic și istoric de acest prim efort intelectual al Es­tu­lui liber. Cu timpul, însă, datele ener­gi­ce ale marelui val anticomunist în lite­re­le și gândirea Estului au devenit ele însele canon. Și, ca orice canon, au început să ra­teze din ce în ce mai vizibil prezentul. Nu pentru că și-ar fi abandonat menirea, ci toc­mai pentru că i-au rămas fidele fără să înțeleagă schimbarea timpului. De fapt, e mult mai complicat. De asta ar fi mai bine să admitem, de la bun început, că Estul și Ro­mânia au o problemă: nu își găsesc vo­cea. Nu spun ceva care să fie altceva, con­vins și convingător, articulat și proaspăt. Vocea intelectuală a Estului nu surprinde și nu provoacă. Vocea intelectuală a Ro­mâ­ni­ei e tot așa, dar suferă, în plus, de o pa­ra­lizie de fabricație locală. Pentru o po­li­ti­că de asigurare sănătoasă sunt de precizat două lucruri: numele nu contează, oricât de mari sau și mai mari ar fi, iar autorul acestor rânduri își recunoaște vina.

 

Problema intelectuală a Estului și a Ro­mâ­niei pornește de la in­ca­pacitatea gân­di­to­ri­lor de a re­cu­noaște că au de spus ceva în ac­­tuala criză europeană. Acest blo­caj e ro­dul unei alte probleme: lipsa de în­țe­legere a mi­zelor. Care e miza Estului? Ce ar tre­bui să spună Estul dacă și in­te­lec­tua­lii lui și-ar gă­si șirul și cuvintele? Răs­pun­sul plea­că de la adevărul asupra istoriei re­cen­te a Eu­ropei, inclusiv și prioritar a Es­tu­lui. Din motive nu tocmai greu de în­țe­les, dar nu complet inocente, Estul și Ro­mâ­nia in­te­lec­tuală nu s-au pregătit cum se cuvine. Pro­blema nu e să fim docți și bi­bliografic la zi. Problema e să fim serioși. Și curajoși.

 

La începutul anilor ’90, in­te­lec­tua­lii au fost anticomuniști de pro­fe­sie. Era nor­mal. Travaliul an­ti­co­munist era în primul rând o bă­tă­lie politică internă, o încercare ade­sea disperată de a opri preluarea lumii românești și captura societății într-un pe­rimetru controlat de nomenclatura co­mu­nistă camuflată în agent al schimbării. Pro­fesionalizarea anticomunismului intelec­tu­al a fost însoțită de joncțiunea cu ideea pro­­europeană. România a devenit rapid un spațiu intelectual dotat cu o tribună an­ticomunistă și cu o cameră de ecou pro-europeană. Anticomunismul local și na­tu­ral a fost dublat de o campanie care a pre­luat și bifat orice vorbă și program venit de la Bruxelles. Uniunea Europeană nu era numai intangibilă. Era viitorul.

 

Cândva, după 2010, Europa receptă a în­ce­put să patineze. Mai pe românește și un pic mai static: diferența între Europa ca­no­nizată în Est și Europa în realitatea ei vi­zi­bilă a început să crească vertiginos. La mij­locul anului trecut, Europa era deja o co­lec­ție de crize suprapuse: euro, Marea Bri­tanie, Ucraina, migrația ne­controlată din­spre Africa și Orientul Mijlociu. Europa de Est a fost mai degrabă mar­tora contrariată și ig­norată a acestui cumul de migrene. Peste toate, dis­prețul a lovit imediat: îm­po­trivirea la planul inept de cote alocat sta­telor estice a provocat arii arogante in­tonate în Vest. Într-un fel, dar numai în­tr-un fel, aroganța occidentală a fost și re­zultatul muțeniei Estice. Când te-ai obiș­nuit cu idea că partenerul estic e mut sau nu tocmai antrenat la lucrul cu capul, aroganța și disprețul vin mai ușor.

 

Ce trebuia să spună Estul? Un sin­gur răs­puns: de pe poziții isto­ri­ce. Adică, după ce au adunat cu­rajul de a articula rea­li­ta­tea esen­țială a europenității comune. Po­vestea nu e complicată, dar e foarte in­co­modă. Și spune așa:

 

Democrația europeană a fost clă­dită pe con­tinent (nu în Marea Britanie, unde edi­ficiul era în pi­cioare și deloc în pericol) du­­pă cel mai cumplit război din is­toria ome­nirii. Europa de Vest a fost sal­vată du­pă ce propriul delir autoritar a fost distrus de o alianță a democrațiilor din afa­ră (în principal, anglo-americani) cu ce­lălalt de­lir autoritar european - dic­ta­tu­ra sovie­ti­că. În consecință, libertatea Eu­ro­pei de Vest a fost forțată și a venit numai și nu­mai cu prețul căderii Europei de Est. În mod fundamental, într-o logică si­nis­tră, dar incontestabilă, construcția de­mo­cra­ții­lor occidentale a presupus înrobirea Estu­lui. Nu la capătul unei conspirații și nu prin abandon vinovat, deşi aceste două teo­rii, sau mai degrabă resentimente, sunt cum nu se poate mai atrăgătoare și con­ve­nabile. Și mai important, UE însăși e con­se­cința, și nu cauza aces­tui proces istoric. Uniunea e fructul po­litic și administrativ al garanțiilor de se­curitate și al injecției de capital de sub um­brela (anglo-)americană. Pretenția după care Uniunea e autoarea or­dinii postbelice e o rimă pioasă și șchioapă foarte utilă la oca­zii festive, dar ne­jus­ti­fi­ca­tă istoric. Uniunea e, după aceeași logică mereu ig­no­rată, și consecința spațiului de con­struc­ție degajat prin prăbușirea Eu­ro­pei de Est. Cu alte și mult mai importante cuvinte, Europa de Est nu a fost o absență vi­no­va­tă, ci o participare tragică la geneza Eu­ro­pei democratice edificată în Occident. Lo­gica reală a istoriei trebuie apărată și re­pe­tată public de la un capăt la altul al Eu­ro­pei. În acest spațiu de tăcere și repaos in­telectual trebuiau să pășească gânditorii es­tici și români. Întârzierea lor a fost jus­ti­fi­­ca­tă de obligația anticomunistă a anilor ’90, dar eschiva de azi nu mai are temeiuri. Da­că gândirea vestică ezită sau nu înțelege, intelectualii Estului nu au acest drept. Asta nu înseamnă că intelosfera occi­den­ta­lă poate fi scuzată. Să nu uităm că pro­ce­sul de recuperare a Estului a început cu o premiză generoasă și inexactă. Declanșată în 1990 ca un act de caritate luminată, re­cu­perarea Estului trebuia să fie rapid hră­ni­tă de observația după care reintegrarea Es­tului e un proces întrerupt violent în anii ’40 și necesar în anii ’90 fără premiza de caritate. E exact poziția de pe care Eu­ro­pa de Est trebuie să intre în joc, în dis­cu­ție și, cum s-ar zice, în rândul lumii.

 

Firește, intelectualii estici și români se co­desc. O parte sunt plecați la stânga și n-au găsit nimic mai bun decât să agite „teoria critică“, încântați de slujbușoarele la cir­cul ambulant al școlii de la Frankfurt. Nu­mele mari ale dreptei se gândesc, poate, că nu face să te rățoiești la Europa. Sau că numai de naţionalism n-avem nevoie acum. Dacă e să vorbim de numele atitudinii lip­să, îi putem spune naționalism pro-estic. Mulți s-au obișnuit și pensionat într-o ru­tină euroconformă, dar ar trebui să în­țe­leagă că s-au refugiat în ritual etic și în cli­șee vide. Oricum, cine vrea să lase la cursul actual proeuropenismul va lucra cu o cotă în scădere. UE are nevoie de curajul opiniei și de vocile conjugate ale Vestului și Estului. Dar pentru asta, Estul trebuie să-și găsească vocea. A face observații cri­ti­ce la adresa UE nu e totuna cu a fi anti-UE. Și chiar a fi anti-UE nu e totuna cu a fi antieuropean. UE e doar forma actuală și perfectibilă de organizare a Europei. In­telectualii Estului n-ar trebui să se teamă.

 

Dacă spațiul identității afirmate estic va rămâne în continuare neocupat, singurele voci active în zonă vor fi naționaliștii de pășune. BOR poartă, la rândul ei, o răspundere enormă, dar cazul ortodoxiei e la fel de trist ca vocalizele dislexice ale politicienilor români care cred că spun ceva despre Europa. Rămân în cursă, prin insistența ciclului televizat de 24 de ore, bârfitorii și fabricanții de petarde cancaniere ai talk-show-rilor. Cu ei, avem zgomot, dar n-avem nicio opinie și nu punem la treabă nicio idee. In­te­lectualii au spațiul și răspunderea. Le mai tre­buie curajul. Și demnitatea.

Comentarii 10

bogdan - 04-09-2016

N-ai cum sa ai o gandire europeana romaneasca ca n-ai o dreapta romaneasca realmente, adica oameni care sa ii pese de viata locului si rolul locului in lume nu tot felul de turisti fictivi in tari calde si bogate sau turisti imigranti reali!...La noi dreapta e de fapt in mare parte stanga occidentala, cu toate cliseele negandite care vede nationalisme, fasciste, homofobie, bla, bla, si preocupari din astea sf sau puerile cu incalzirea climatica, spatiu de trotinete si biciclete etc in sfarsit, care arunca cu rahat si deturneaza discutia in derizoriu fata de orice si oricine ii e pasa si de ce se intampla in tara asta dincolo de neovile unei mici paturi superioare de fosti nomenclaturisti si pusti de bani gata care merg pe trotinete pe strada, in general niste mitici bucuresteni inconjurati de sectoarele lui Vanghelie unde beau seara somerii de aceeasi varsta sau angajatii pe 12 milioane la bodega cartierului.....Asta e Romania, inegalitatii in gandire si in trai, daca vreti!...numai asa asa se gandeste viitorul! al cui viitor? a miticilor d ebani gata din Bucuresti!

Răspunde

mihailstanciu - 04-07-2016

Inceputul anticomunist al Romaniei in anii 90 a fost cu stangul.Fara lustratie,cu un CNSAS de opereta care n-avea dosare sa citeasca,cu o lege a restituirilor care nu era decat modalitatea de a IMPIEDICA restituirile si de a permite fraude fenomenale,si cu un sef de stat fost in biroul central al CCR,anticomunismul in Romania anilor 90 a fost doar un kitch jalnice.Si vrem ca aceste voci sa participe la luari de pozitie transante sau la negocieri dure pentru a afirma Estul?Don't hold your breath.Esecul economiei ,in care imbogatirea tine locul politicilor de dezvoltare a scos Romania din joc la constituirea zonei Euro.Cum sportul national este criticarea cu manie proletara a altora si cocolosirea mioritica am inceput sa-i injuram pe Merkel,Rienzi,Junker,Obama.In ce calitate si cu ce justificare?TRU a participat din greu la demonizarea occidentului fara de care am fi la nivel de economie africana.La fel de halucinanta este pozitia dupa care respectarea regulilor clubului european este facultativa.A cum ni se propune sa avem convorbiri curajoase.Sa spunem ce?Blueprintul constructiei europene este inca existent.Numai prin solidaritate se poate realiza convergenta.Daca Angliei ii pute prea tare Bruxelles,nu o tine nimeni cu forta.Numai prin munca se poate realiza prosperitatea.Daca Grecia are alte idei ,sa plece.Numai prin vazutul de treaba noastra putem fi respectati si de altiii.Daca vrem sa ne petrecem timpul facand observatii jignitoare si descalificante despre liderii lumii,Merkel,Obama si altii mai bine ne retragem in cortul celor care FAC acste observatii pentruca alta politica nu au,cortul unde domneste Putin.Nici in gluma sa nu dorim ca europarlamentarii romani sa se duca la Bruxelles ca sa le spuna celorlallti ca sunt prosti,asa cum pare a fi dorinta unor politicieni sau forumisti.Sper pentru ei ca nu fac acelas lucru in cercul lor social.

Răspunde

Vicentio B. - 04-07-2016

La propunerea Dvs. veniti cu un singur exemplu CONCRET, avand in vedere (citez): " „O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie pe de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat”.(Seneca). PS. Va reamintesc ca "numitorul comun" , matematic privit, NU se cauta CI se STABILESTE dupa reguli precise.

Răspunde

Fibonacci - 04-06-2016

Scuze! formula poate fi citita cum alege cititorul)sunt extreme de orgoliosi. Daca zice Traian Ungureanu ca este negru, de ce nu as zice eu ca este doar gri, sau chiar alb ! De ce n-a zis-o el intai? Ei, asta e o problema! Una de moralitate si curaj. Dar uite ca pana cum pe Train Ungureanu nimeni nu l-a decapitate (Doamne freest!), iar cand vor mai fi alegeri pentru UE, dac va mai vrea sa candideze, sigur ca

Răspunde

Pedro - 04-06-2016

Propunere: sa avem din convingere un punct de vedere argumentat, asupra unei situatii de viata, care ne afecteaza (ascultam cu atentie celelalte pareri). Apoi- poate cautam numitorul comun impreuna cu ceilalti cetateni europeni liberi in gandire. This is democracy!

Răspunde

Vicentio B. - 04-06-2016

Stimate Domnule Traian Ungureanu, marturisesc ca citesc articolele Dvs. cu un dublu sentiment. Unul de satisfactie in sensul ca in intimitatea gandurile mele va consider de buna- credinta. Un altul de insatisfactie din motivul ca NU comunicati pe aceasta pagina, asa cum ar fi normal, cam care sunt INTERVENTIILE Dvs.personale in Parlamentul UE adica TEMA, EFECT ! NUMAI in acest fel va dovediti afectiunea deschisa (vorba-fapta, caracter, patriotism) fata de Romania /Romani. Altfel, totul ramane precum textul din celebra melodie (Alain Delon & Dalida): " PAROLE, PAROLE, PAROLE; PAROLE !!! Sau articolele Dvs. reprezinta o forma - relativ - proprie de a va etala aptitudinile pentru ... un nou MANDAT ? Apropos. raspundeti celor care va citesc, si vi se adreseaza in forma loiala adevarului si limbajului decent ? Multumesc anticipat.

Răspunde

Reguletto - 04-05-2016

Mda, articolul incepe sa se apropie de realitate. Problema fundamentala e ca UE nu e o entitate, e o arena, sau o divizie sportiva. Trebuie sa fii acceptat ca sa participi la competiile care au loc, dar participarea ca scop in sine nu-ti poate aduce decit costuri. Mai rau, sportul practicat nu e intotdeauna la fel, iar cine se pricepe schimba regulile dupa interesul propriu, sau doar asa, sa demonstreze ca poate. Si mai interesant e faptul ca identitatea participantilor e in schimbare, chestie care de fapt e unul din obiectele principale ale jocului. Unii jucatori mari (vezi unchiu' Sam, Goldman-Sachs, NATO, Biserica Catolica, etc.) nici nu se obosesc sa intre in teren, le traseaza sarcini celorlalti sau pur si simplu modifica terenul in timp ce juniorii transpira ca prostii. Ei si atunci de ce sa participi? Pai multi constata ca daca sint de capul lor, ei nu se joaca cu altii, se ingrasa, ies din forma si dupa aia pleznesc. Altii se prind ca e mai usor sa-i controlezi pe ceilalti printr-un joc decit prin razboaie. Iar altii pur si simplu de prosti. Ce sa faca romanii? In primul rind sa inteleaga ca s-au schimbat, nu mai sint in aceeasi forma ca la intrarea in joc, ca prioritatile lor sint acum altele si ca si ceilalti jucatori s-au schimbat. Dupa un proces scurt de introspectie in care sa se dumireasca cine sint si ce vor ei, pentru romani e vremea sa spuna clar aceste lucruri si sa inceapa sa se miste spre atingerea idealurilor lor, care acum nu mai sint doar participarea la joc. Mai mult, daca au dibacia si puterea necesare, ei pot chiar sa inceapa sa schimbe regulile spre folosul lor. Da' pentru toate astea e nevoie de inteligenta si incredere in sine.

Răspunde

Fibonacci - 04-05-2016

Imi plac foarte mult articolele Domnului Traian Ungureanu fiindca sunt documentate, fiindca sunt gandite si sincere. In legatura cu subiectul, imi permit si eu o ipoterza:ingtelectualii romani (din zona politicului sau a scrisului despre politica)care nu sunt tampiti de stanga (formula poate fi citita cum allege

Răspunde

Gheorghe Popescu - 04-05-2016

Perfect adevarat. Europenii isi inchipuie ca sintem ruda saraca, venita cu mina intinsa, in timp ce noi descoperim ca Europa aia bine organizata la care rivneam e de fapt o cacofonie, ca toti vorbesc in acelasi timp si ca in final tot puterea pumnului lucreaza si aici. Mai nou, e condusa de socialistii de care tocmai sperasam ca o sa scapam. Mai pui pe firmament si un presedinte american hotarit sa demoleze orice alianta Nord-Atlantica (pe motiv ca musulmanii lui ar fi baietii buni iar evreii rai) si ai coctailul Molotov la care viseaza rusul. Gurile rele spun ca Europa a fost unita tocmai sa poata fi demontata mai usor (vezi ascensiunea doamnei Merkel acolo unde nu-I e locul). Un singur lucru nu pomeneste autorul in articol: Despre care intelectuali vorbeste, despre cei cu basca sau cei fara? Eu zic ca reactiile firave ale intelectualitatii romanesti subliniaza numarul exagerat al acestui mijloc vestimentar existent in Romania. Cred ca numeri intelectualii adevarati pe degetele de la o mina in tara asta. A doua observatie ar fi despre BOR. Cu sau fara stele? Felecitari domnului Ungureanu pentru sira spinarii, alti europarlamentari (ex. Cristi Preda) preferind sa-si transforme osul spatelui in organ de propaganda al Europei arogante.

Răspunde

Alfredo Snitzel - 04-05-2016

Da, Estul mai poate gandi si anume prin reprezentantii sai muti si gras renumerati in Parlamentul european de la Molenbeek dar extremissim de vocali in revistele culturale SRI de stangadreapta din provincia mama Dacia.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22