De același autor
Dragă Liu Xiaobo,
Sunt unul dintre miile sau milioanele de oameni care au exultat auzind că aţi fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în acest an. Este întotdeauna încurajator când respectul pentru libertate şi drepturile omului nu capitulează în faţa puterii şi forţei şi nu se fac concesii intereselor politice şi economice, aşa cum se întâmplă adesea. Nu sunteţi singurul erou al zilei – cei care v-au acordat premiul sunt de asemenea eroi. Iar această distincţie nu este o binefacere doar pentru dumneavoastră, ci este o faptă bună pentru noi toţi, întrucât spune întregii lumi că încă este posibil să slujeşti adevărul şi astfel să atragi recunoaşterea publică, devenind o sursă de inspiraţie. Cu alte cuvinte, încă există speranţă.
Sunt profund încredinţat de faptul că, dacă interesul internaţional pentru soarta dumneavoastră se va menţine, atunci guvernul dumneavoastră se va îndupleca şi vă va elibera, iar apoi, succesiv, pe toţi ceilalţi prizonieri politici chinezi. La urma urmei, şi el trebuie să gândească practic şi să realizeze că nu este în propriul interes să aibă o astfel de „reputaţie“, pricinuită de persecutarea unor oameni ca dumneavoastră.
La fel ca toţi semnatarii Cartei 77, sunt în mod firesc impresionat că propria noastră campanie a inspirat Carta 08. Sunt mişcat nu doar fiindcă ne amintim eforturile noastre trecute, ci întrucât confirmă o idee de care am fost încredinţat de multă vreme, anume că drepturile şi libertăţile umane fundamentale sunt valori universale, împărtăşite de toate naţiunile şi civilizaţiile din lumea de astăzi. Am avut prilejul de a întâlni disidenţi din multe ţări diferite şi am fost surprins să constat cât de apropiate sunt idealurile, interesele şi experienţele lor. Şi repertoriul practicilor de persecutare a guvernelor autoritare din ţările lor era surprinzător de similar şi complet detaşat de eticheta, de stânga sau dreapta, a guvernului respectiv. Pur şi simplu există un nucleu moral, comun întregii umanităţi, datorită căruia oameni din ţări atât de diferite şi de îndepărtate precum Republica Cehă şi China luptă pentru aceleaşi valori şi simpatizează unii cu alţii, creând astfel bazele unei autentice prietenii.
Nu este clar dacă eforturile voastre vor avea succes concret. Nu e obligatoriu să se întâmple imediat. În prezent, singurul succes parţial şi indirect poate fi aparent. Dar, mai devreme sau mai târziu, statu quo–ul în ţara voastră se va schimba, parţial şi din cauză că economia de piaţă este fundamental incompatibilă cu guvernarea autoritară.
Nu ar trebui să fiţi îngrijoraţi de incertitudinea dacă lupta pentru drepturile omului va aduce rezultate concrete. Experienţa noastră a fost astfel: am căutat să facem lucrurile bune fără a lua în considerare vremurile sau ceea ce poate fi câştigat.
Abordarea aceasta are mai multe avantaje: nu doar elimină posibilitatea deziluziei, dar şi conferă autenticitate eforturilor respective. Când eşti ghidat doar de consideraţii tactice nu atragi pe nimeni de partea ta, ci doar încurajezi mai departe manevre tactice. Citind Carta 08, sunt convins că ştiţi acest lucru.
În orice caz, ar trebui să fiţi pregătiţi pentru alternativa unui succes timpuriu. Deşi sunt mai degrabă sceptic faţă de cei care sunt prea pregătiţi pentru istorie, este totuşi necesar să fiţi pregătit într-o anume măsură. Aceasta este experienţa noastră. Ar fi splendid dacă s-ar învăţa lecţiile din numeroasele greşeli şi confuzii prin care au trecut ţările noastre după căderea regimului comunist şi să le ocoliţi.
Vă trimit salutările cele mai cordiale, dragă Liu Xiaobo. Vă felicit pentru Premiul Nobel pentru Pace şi vă doresc sănătate şi bună dispoziţie.
Al dumitale, VÁCLAV HAVEL
(Traducere de Alexandru Gabor)
Scaunul gol
Cu cenzurarea canalelor BBC şi CNN, cu trupe de securitate plasate în Piaţa Tienanmen, la locuinţa lui Liu şi în faţa sediului Naţiunilor Unite, China a primit o palmă din partea Comitetului Nobel.
Pe cât de hotărâtă se arată China de a cuceri lumea, uimindu-ne cu minuni ale tehnicii şi cu energia de a pătrunde pe toate pieţele, pe atât de neînţeles rămâne „misterul asiatic“ de a concepe o ţară în care libertatea şi drepturile omului continuă să constituie o „crimă“. Decernarea Premiului Nobel pentru Pace pe 2010 disidentului Liu Xiaobo a găsit autorităţile chineze pradă unei furii negre, iar pe laureat în închisoare, acolo unde a fost azvârlit încă din 2009, pentru că a redactat şi a semnat Carta 08, prin care mai mulţi disidenţi chinezi cereau democratizarea ţării. De la presiuni exercitate asupra numeroşilor reprezentanţi la Oslo de a sabota ceremonia, China a trecut la atacuri directe: purtătorul de cuvânt al MAE chinez a acuzat „complotul internaţional“ şi i-a numit „clovni“ pe membrii Comitetului Nobel, care pun în scenă un „teatru politic“, „o farsă“, aducând astfel un afront justiţiei chineze. El a declarat răspicat că „nu ne vom schimba din cauza ingerinţei câtorva clovni“.
De altfel, Norvegia a şi fost „pedepsită“ prin anularea unor întâlniri bilaterale şi îngheţarea unui acord de liber schimb. Ţări ca Rusia, Iran, Cuba, Venezuela, care împărtăşesc aceleaşi opinii legate de drepturile omului, dar şi mari interese economice, au sabotat, într-adevăr, ceremonia de la Oslo. Marile democraţii însă, toţi membrii ţărilor UE, SUA, Japonia, India ş.a. au ţinut să fie reprezentate la nivel înalt la ceremonia din 10 ianuarie. În aceeaşi zi chiar, preşedintele Obama, printr-un comunicat, a anunţat că „regretă absenţa lui Liu de la ceremonie“, iar şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a cerut „eliberarea imediată“ a deţinutului. China a mers însă şi mai departe: în zilele premergătoare ceremoniei de la Oslo, printr-o organizaţie necunoscută, dar care colaborează „strâns“ cu Ministerul Culturii chinez, a lansat propriul Nobel, Premiul Confucius, „ca să arătăm restului lumii cum concep chinezii pacea“.
La fel făcuse şi URSS cândva, în 1949, inventând un anti-Nobel, prin Premiul Stalin, rebotezat ulterior Lenin. Liu Xiaobo, absent la ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace, intră de acum într-o serie de celebri mari absenţi, începând cu jurnalistul pacifist Carl von Ossietzky, deţinut de autorităţile naziste în 1935, şi continuând cu Andrei Saharov, în 1975, sau Lech Walesa, în 1983 – toţi împiedicaţi de regimurile politice din ţările lor de a-şi primi înalta distincţie.
Un scaun gol, pe care a fost depusă distincţia, flancat de un mare portret al disidentului Liu Xiaobo, ca şi citirea textului Nu am duşmani de către actriţa Liv Ullmann au creat impresia puternică pe care Comitetul Nobel a şi mizat, subliniind mai mult decât ar fi putut-o face oricare discurs pertinenţa alegerii din acest an şi proiectând lumina pe situaţia drepturilor omului din China. (R.P.)
Taguri:
Premiul Nobel pentru pace, Liu Xiaobo, Norvegia, China, Carta 77.
