Schengen în expectativă

Aderarea României la spaţiul Schengen a fost amânată pe termen nedefinit. Totul depinde acum de măsura în care raportul pe justiţie, ce va fi publicat de Comisia Europeană în februarie 2012, va reuşi să dea destule argumente Bucureştiului şi Sofiei pentru a convinge Olanda şi, într-o mai mică măsură, Finlanda că grănicerii nu fac parte dintr-un sistem corupt şi incompetent şi că justiţia funcţionează. Cum raportul din februarie e unul tehnic, este foarte probabil ca discuţia să fie din nou amânată, până după raportul din vara anului următor. Calendaristic vorbind, aeroporturile pot fi incluse în spaţiul Schengen doar la 2 aprilie sau 31 octombrie ale fiecărui an, din cauza procedurilor internaţionale de trafic aerian. Diplomaţi europeni au confirmat pentru revista 22 că Olanda este jucătorul-cheie, Finlanda fiind mai uşor de convins. „Haga se comportă de parcă întreaga Europă ar fi în mâinile lor. Nu dialoghează cu nimeni, aşa că singura opţiune e să aşteptăm să-şi schimbe părerea“, spune un diplomat UE.

Lipsa de solidaritate

Vizita de luni a premierului finlandez Jyrki Katainen la Haga avea pe agendă şi subiectul Schengen. Nicio noutate, însă, faţă de săptămâna trecută. Cele două capitale nu vor să lase niciun loc de manevră, până la raportul CE din februarie. Asta în caz că România şi Bulgaria ar încerca să preseze redeschiderea subiectului la summitul liderilor UE din 17-18 octombrie, dedicat în principal crizei euro. Spre deosebire de întâlnirile miniştrilor de Interne, coordonate de preşedinţia poloneză a UE, summitul la nivel de premieri şi şefi de stat este organizat de către Cabinetul preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy. „Noi am încercat să obţinem un compromis la Consiliul de Miniştri, acum este la latitudinea României şi Bulgariei să stabilească împreună cu Van Rompuy dacă vor includerea subiectului pe agenda summitului UE“, spune un diplomat polonez.

Chiar dacă bătălia pare pierdută anul acesta, Polonia continuă să susţină cauza până în pânzele albe. Într-adevăr, declaraţiile ministrului polonez de Interne, la finalul Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) de săptămâna trecută, au fost nemaiîntâlnit de dure pentru o preşedinţie UE, care, în mod normal, se limitează la formule diplomatice. „UE şi-a încălcat promisiunea faţă de România şi Bulgaria“, a spus Jerzy Miller, făcând referire la angajamentul statelor membre de a accepta cele două ţări în Schengen, atunci când criteriile tehnice vor fi îndeplinite. Cum toate evaluările tehnice din acest an au fost bifate pozitiv, ministrul polonez a calificat drept „nedreaptă“ opoziţia Olandei şi Finlandei la formula de compromis agreeată de restul statelor membre - aderarea la Schengen în două etape : întâi aeroporturile şi porturile navale, urmând ca frontierele terestre să fie ridicate ulterior. Acuzând lipsa de „solidaritate“, Miller a remarcat că România şi Bulgaria au respins anul acesta mii de persoane care încercau să intre ilegal în UE, pentru că cele două state au deja acces la baza de date Schengen. „Se pare că suntem bucuroşi să facem uz de munca altora, dar nu vrem să-i primim în familia noastră. Nu cred că ideea de solidaritate ar trebui să funcţioneze în acest mod.“

Chiar dacă în consiliul JAI, România şi Bulgaria au fost susţinute de toate celelalte ţări, inclusiv Franţa şi Germania, care au iniţiat blocajul Schengen, în decembrie 2010, dosarul are puţine şanse să fie reluat anul acesta. Olanda a ridicat ştacheta prea sus pentru a da înapoi înainte de raportul CE din februarie, iar ţările care s-au opus iniţial nu sunt nici ele deranjate în mod special de situaţie. „E puţin probabil, dar nu imposibil ca Olanda şi Finlanda să-şi schimbe părerea anul acesta“, spune un oficial UE.

Ministrul român de Interne şi-a declarat săptămâna trecută toată disponibilitatea în a dialoga cu Haga şi Helsinki şi a primi eventuale vizite ale experţilor din cele două ţări pentru „a le arăta la faţa locului“ cum securizează România frontierele externe ale UE.

Dar ministrul olandez, Gerd Leers, a fost destul de răspicat în a spune că „degeaba ai o uşă cu cel mai modern sistem de închidere, daca n-ai încredere în paznic“ şi că, oricum, România şi Bulgaria au intrat în UE „prea repede“, motiv pentru care şi există Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) privind reforma justiţiei şi lupta anticorupţie. „Mai bine să nu luăm o decizie acum, decât să regretăm mai târziu“, a spus Leers după Consiliul JAI de săptămâna trecută. Chiar dacă aderarea s-ar fi făcut în două etape, din punct de vedere legal n-ar fi existat decât o singură decizie acum, cu implementare progresivă, susţin serviciile juridice ale Consiliului UE. Iar pentru Haga şi Helsinki, a da undă verde acum echivalează cu abandonarea singurului mijloc de presiune pe care îl mai are UE pentru a forţa o transformare către un stat de drept funcţional şi „normal“ în România şi Bulgaria.

Opunerea aderării României şi Bulgariei la Schengen face parte din acordul guvernamental al coaliţiei de centru-dreapta din Olanda. Sprijinul partidului antiimigrant al lui Geert Wilders joacă aici un rol mai puţin important - declaraţiile ministrului Leers reflectând o impresie generalizată în opinia publică olandeză.

Criza economică

Problemele Greciei sunt un factor în plus. Mulţi diplomaţi europeni recunosc că momentul extinderii Schengen nu putea pica mai prost. Odată cu criza economică şi problemele din zona euro, guvernele care contribuie la ajutorul financiar dat Greciei sunt nemulţumite că Atena a fost acceptată în Uniunea Europeană, Schengen şi zona euro fără nicio condiţie, că a minţit ani de zile în privinţa deficitului bugetar şi că anul trecut a fost incapabilă să-şi păzească singură frontiera cu Turcia, făcând apel la UE să trimită grăniceri din statele membre pentru a o ajuta să facă faţă valurilor de imigranţi ilegali.

Ministrul Leers a şi sugerat această legătură în declaraţii făcute presei: „Ni se cere solidaritate financiară [pentru zona euro], aşa că avem nevoie de sprijinul populaţiei. Or, nu poţi avea acest sprijin dacă nu arăţi că regulile sunt respectate. România şi Bulgaria au probleme cu statul de drept, chiar dacă sunt pregătite tehnic“.

Cât despre Finlanda, unde noul guvern este influenţat de partidul antiimigrant Adevăraţii Finlandezi, ministrul de Interne Paivi Raisanen a ţinut să sublinieze că decizia „nu are nicio legătură cu politica internă sau cu romii de pe străzile din Helsinki“. Ca şi în cazul Olandei, Finlanda este îngrijorată de corupţia din ţară şi de sistemul judiciar deficitar.

Monitorizarea CE

Ce pot face România şi Bulgaria până în februarie? În niciun caz să sechestreze importurile de lalele şi de brânză sau să ameninţe cu blocarea deciziilor UE, cum a declarat ministrul bulgar de Externe Nikolai Mladenov sâmbăta trecută. „Nu trebuie să acceptăm ca cetăţenii noştri să fie trataţi ca cetăţeni de rangul doi în Europa“, a spus Mladenov la New York. Adevărat. Dar nu sunt ei deja trataţi ca cetăţeni de rangul doi în propria lor ţară, atunci când serviciile medicale, învăţământul, amenzile în trafic şi verdictele judecătoreşti se împart în două categorii: cu şi fără şpagă?

Monitorizarea Comisiei Europene în ce priveşte reforma justiţiei şi lupta anticorupţie a fost mereu ridiculizată, ignorată şi criticată că ne „pune tinichele de coadă“ în cadrul UE. Poate că a venit vremea să luăm de bună ce spun olandezii. Aşa cum cea mai bună răzbunare e să fii fericit, cea mai bună cale în Schengen ar fi, într-adevăr, crearea sentimentului că există justiţie în România. Că, dacă ţi se întâmplă un accident sau o nedreptate, nu va câştiga cel care are cei mai mulţi bani sau influenţă politică. Ci cel care are dreptate. Cinci luni până la următorul raport UE sunt poate prea scurte pentru a avea această societate normală. Şi poate că, până atunci, cu lobby şi tactici diplomatice, Olanda îşi va mai înmuia poziţia. Şansa transformării este însă acum, aici, în terenul nostru. Ar fi păcat s-o ignorăm. //