De același autor
De departe, anul politic 2017 în Republica Moldova a stat sub semnul coabitării atent coordonate dintre Partidul Democrat de guvernământ și socialistul Igor Dodon (fost și actual lider „de suflet“ al PSRM), ales președinte prin fraudă în toamna anului 2016. Primul an de mandat al lui Dodon ne-a oferit un răspuns edificator la întrebarea de ce l-a preferat PD și liderul său, oligarhul Vlad Plahotniuc, pe Dodon președinte, și nu pe Maia Sandu, președinta Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și reprezentanta opoziției proeuropene și antioligarhice, deși în campanie PD declarase formal că o susține, retrăgându-și propriul candidat, lipsit de șanse.
Igor Dodon, „prezidentul“ maleabil
În campania electorală, Dodon umbla pe la toate posturile TV cu o hârtie pe care o băga sub nas contracandidaților săi, cerându-le, mai cu seamă liderei PAS, să semneze că nu vor colabora cu Plahotniuc. Ajuns (un fel de) președinte, socialistul a făcut exact contrariul. Culmea docilității sale față de oligarh a fost schimbarea legii electorale în iulie 2017: PSRM a votat solidar, alături de PD, pentru sistemul electoral mixt – reformă de care nu socialiștii, care conduc în sondaje, aveau nevoie, ci actuala guvernare.
În primul său an de mandat, Dodon a făcut opt vizite la Moscova, reușind în cele din urmă să devină ciuca ironiilor președintelui Putin și a presei rusești. A fost de mai multe ori în vacanță cu familia, a vizitat Muntele Athos împreună cu o delegație de socialiști îmbrăcați în treninguri albe, ca heruvimii. A vânat și a chefuit alături de foști deputați ruși la reședința prezidențială de la Condrița.
Urmându-și agenda prorusească, Dodon s-a ilustrat ca apărător al separatismului transnistrean și găgăuz, pledând pentru federalizarea Republicii Moldova. Marele său eșec s-a numit relația cu Bucureștiul și Kievul, capitale în care nu a fost invitat niciodată. Ar fi putut fi altfel? Dodon a declarat în repetate rânduri că Peninsula Crimeea aparține Rusiei și a proferat invective la adresa României, amenințând Bucureștiul cu reconstituirea „Moldovei Mari“ după o hartă din secolul XVIII, pe care i-a dăruit-o Putin, și a cerut interzicerea unionismului în Republica Moldova.
Dodon și-a uitat promisiunile din campanie legate de lupta anticorupție și, ca să-și mai țină fața de opozant al regimului, s-a împotrivit numirii unor miniștri propuși de PD. Ca urmare, Curtea Constituțională „a constatat circumstanțele care justifică interimatul funcției de președinte“, astfel încât Dodon a fost suspendat provizoriu de trei ori, pe 17 octombrie 2017 și pe 2 și 5 ianuarie 2018, pentru ca noii miniștri să-și poată intra în pâine. Ordinul de numire a acestora a fost semnat de președintele parlamentului, Adrian Candu. După care lui Dodon i s-a permis... să simtă din nou pământul sub picioare.
Manevrele guvernării Plahotniuc
S-ar putea spune că, prin suspendările succesive ale lui Dodon, guvernarea de la Chișinău demonstrează o lipsă de respect pentru funcția în care s-a cocoțat socialistul. Altfel pur și simplu nu-l ajuta pe Dodon să devină președinte și ar fi fost sinceră în elanul ei proeuropean. Dar nu e. După cum nici Dodon nu se grăbește să-și tragă pe trup cămașa martiriului, intrând, de pildă, într-o totală... grevă prezidențială, împingând lucrurile spre un referendum de demitere a sa, cu care s-a mai întâmplat să ispitească puterea la adăpostul popularității lui în sondaje. Cred că și-a dorit, uneori, cu ardoare să fie suspendat, precum în cazul legii de combatere a propagandei rusești, pe care a refuzat să o promulge, ca să nu-l supere pe Putin. A promulgat-o în locul său același spicher Candu. Totuși, s-ar putea ca problema demiterii lui Dodon să se pună mai acut și să se facă prin tragere la răspundere penală pentru repetate încălcări ale Constituției, evitându-se referendumul.
Plahotniuc are (avea) nevoie de Dodon pentru a-și justifica pretenția de „redută“ în calea unei invazii rusești. Adoptarea legii antipropagandă se înscrie așadar în încercarea de recredibilizare a regimului de la Chișinău în ochii Occidentului. Mai ales că, după adoptarea votului mixt, Uniunea Europeană a înghețat asistența macrofinanciară pentru Moldova. Pe de altă parte, riscurile unei demiteri a lui Dodon, într-un an electoral, trebuie atent calculate. Ar însemna să te strici definitiv cu Rusia, unde lui Plahotniuc i s-au deschis niște dosare penale sub acuzația de plănuire de asasinate la adresa unor rivali ai săi sprijiniți de Rusia.
E drept că justiția rusă are o credibilitate catastrofală! Ca și justiția moldoveană, de altfel. Asta se vede izbitor în cazul bancherului Ilan Șor, considerat principalul vinovat de furtul miliardului de dolari din băncile moldovene în toamna lui 2014, tot el protagonist în cele două rapoarte întocmite de compania americană Kroll, angajată de guvern pentru investigarea fraudei bancare. Condamnat în primă instanță la șapte ani și jumătate de închisoare, Șor a fost ales primar de Orhei, postură din care tinde să transforme vechiul târg răzășesc într-un Disneyland, organizând iarmaroace, concerte-monstru cu vedete de peste hotare și magazine pentru pensionari în toată Moldova, unde se vând produse la preț redus. Și nimeni nu-l întreabă din ce bani o face, ca într-un sat fără câini, ca într-un stat fără legi și fără instituții.
Thriller de Moldova. Să stai și să te minunezi. De la distanță. Că, dacă te dai mai aproape, zâmbetul ți se transformă în grimasă.
