De același autor
Am citit in aceste zile revelatoarele documente publicate in volumul editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu la editura Polirom. Este vorba de perioada 1965-1971 din istoria comunismului romanesc, deci aparenta liberalizare, linia relativ autonoma in politica externa, promisiunile de reforme, despartirea de miturile dejiste, debutul cultului lui Ceausescu. Este vorba de documente consultate de Comisia Prezidentiala pentru alcatuirea Raportului Final pe baza caruia presedintele Traian Basescu a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala.
Similitudinile dintre atitudinea lui Ceausescu in 1968 si actiunile ostentative ale lui Victor Ponta in aceste zile sunt frapante. Solipsismul cu accente autarhice, utilizarea demagogiei patriotarde, a retoricii “neamestecului in treburile interne” pentru legitimarea propiilor obsesii si gafe, acestea par sa fie marile optiuni useliste, ecouri penibile ale fixatiilor ceausiste. “Victor Ponta, capitan de plai” nu vrea “scada pagan”. Sfideaza UE si-l santajeaza pe Traian Basescu. Se joaca, iresponsabil, frivol si jenant, de-a interesul national. Sustinut, precum Ceausescu odinioara, de noua “Mare Adunare Nationala”, altfel spus, Marele Conclav Uselist (MCU).
Sigur, diferentele substantiale nu pot fi ignorate, dar este vorba de aceeasi aroganta urmata de de recunoasterea umila a unor realitati inconturnabile. Imputernicit de Ceausescu, Emil Bodnaras se intalnea cu ambasadorul chinez in iulie 1968 si vorbea in termeni duri despre practicile imperialismului sovietic, apela de fapt la Mao pentru a consolida un posibil front international de respingere a unor actiuni militare sovietice care ar fi putut afecta si Romania. Aveau loc consultari febrile cu iugoslavii, se purta un dialog neintrerupt cu partidele eurocomuniste, in primul rand PC Italian si PC Spaniol.
Dupa discursul tantos din 21 august, o exaltare frenetica a suveranitatii nationale, Ceausescu a dat imediat inapoi. Intalnirea din 25 august cu ambasadorul sovietic Basov dovedea exact acest lucru: palavrageala isteroida despre suveranitate nu era decat praf in ochi menit sa construiasca legenda bravului conducator. In discutia privata, a carei stenograma este repodusa in volum, Ceausescu isi marturiseste iubirea pentru “patria socialismului” si regreta din inima divergentele temporare. Solicita o intalnire de urgenta cu Brejnev si Kosighin pentru lamurirea lucrurilor. Sovieticii ezitau, invocand programul supra-incarcat. In schimb, Ceausescu mergea la Brasov unde vorbea despre relatiile fratesti cu URSS. Nu trecusera decat cateva zile de la inflacaratul discurs de la la balconul Comitetului Central. Un "eroism" de scurta durata, intr-adevar, care va continua insa sa alimenteze, pana azi, basmul neinfricatului luptator pentru independenta patriei....
Nu ma indoiesc ca dupa puseurile eurofobe din aceste zile, Victor Ponta va face aceasi lucru. Va jura ca este un eurofil din tata-n fiu, ca nimeni si nimic nu va putea sta in calea continuei integrari a Romaniei in UE. Politicianismul ieftin desfide azi in Romania politica responsabila. Costurile pot fi enorme.
