Doamna Bianca BURŢA-CERNAT si furtunile ideologice ale lumii

In “Observator Cultural”, doamna Bianca Burta-Cernat se ocupa de fostul ICR. Nu voi intra intr-o polemica, total inutila, cu dansa. Doamna Bianca Burta-Cernat are certitudini de granit, deci orice obiectie s-ar aduce rationamentelor sale falacioase cade pe un teren perfect blindat, aprioric ostil dialogului. Sa spui ca Andrei Marga este dezavatajat in discursul public, cata vreme fosta conducere a ICR domina piata media, este un neadevar flagrant. Andrei Marga are la dispozitie o institutie si toate mijloacele ei de comunicare publica. Le utilizeaza fara urma de reticenta. Fosta conducere nu are decat eventuala deschidere a unor jurnalisti spre solicitarea punctelor sale de vedere. Asimetria este usor de vazut pentru oricine doreste sa vada.

Voi raspunde insa aici unor malitioase si total nefondate insinuari din textul respectiv. Nu stiu cate carti a publicat doamna Bianca Burta-Cernat, cu sau fara sprijin ICR, in Occident. Nu stiu cate articole a publicat dansa in reviste de varf, inclusiv, sa spunem, “East European Politcs, Societies, and Cultures” (unde au scris, intre altii, Alina Mungiu-Pippidi, Caius Dobrescu, Catalin Augustin Stoica, Stelian Tanase, Dragos Petrescu, Cristina Petrescu). Nu e nicio vina in faptul ca ai un CV limitat la publicatii autohtone. Exista loc si timp pentru toata lumea. Iata ce afirma doamna Bianca Burta Cernat:

În 2005, scrie Horia-Roman Patapievici în raportul de activitate pentru intervalul 2005-2008, „ICR a încetat să mai fie un actor cultural şişi-a definit poziția ca mediator neutru, lipsit de o agendăspecifică, o interfață între cultura română şi piețele culturale din afara granițelor“. I-a lipsit însăacestui Insti­tut, în perioada amintită, o „agendăspecifică“?! Şi, tot aici, mai notează Horia-Roman Patapievici:„ICR va trebui să devină o instituție pregătită tactic şi strategic să evolueze pe o scenă mondială din ce în ce mai confruntațională ideologic şi mai competițională profesional“.Perfect de acord, din nou, cu un astfel de enunţ. Numai că, apropo de „scena mondială din ce în ce mai confruntaţională ideologic“, manifestările organizate pînă acum de ICR –dezbateri, conferinţe, simpozioane (multe dintre acestea desfăşurate sub bagheta de maestru de ceremonii a profesorului Vladimir Tismăneanu şi cu concursul echipei sale de tineri intelectuali„anticomunişti“) – vor fi dovedit, oare, o reală deschidere faţă de confruntările ideologice ale momentului, o disponibilitate de a intra în dialog cu ideile „stîngii“ şi ale„dreptei“ deopotrivă?! Evenimentele listate în bilanţurile ICR scot în evidenţă privilegierea nedilematică a acestora din urmă.

http://www.observatorcultural.ro/Despre-vechiul-si-noul-ICR-fara-ura-partinire-si-vehementa*articleID_27813-articles_details.html

Cu o reala bucurie, ii pot comunica doamnei Bianca Burta-Cernat ca intre participantii la conferintele organizate la Washington, intre 2006 si 2011,cu sprijinul ICR, Woodrow Wilson Center, al Universitatii Maryland, Universitatii Georgetown si Ambasadei Romaniei de la Washington, menite sa lumineze, de o maniera global-comparativa, marile crize poliice si fracturi ideologice ale celei de-a doua jumatati a veacului XX, s-au numarat, ca autori de lucrari ori precum comentatori: Agnes Heller (New School University/Universitatea din Budapesta), Jan-Werner Muller (Princeton), John Connelly (Berkeley), Martin Palous (unul dintre fondatorii Cartei 77, amabasador al Republicii Cehe la Natiunile Unite, profesor de filosofie politica la Universitatea din Praga), Charles Maier (Harvard), Timothy Snyder (Yale), Mark Kramer (Harvard), Lavinia Stan (St Xavier’s University), Ken Jowitt (Hoover Institution), Irena Grudzinska Gross (Princeton), Daniel Chirot (University of Washington), Annette Wieworka (CNRS), Jeffrey C. Isaac (Indiana University), Andrzej Paczkowski (Universitatea din Varsovia/Institutul National al Memoriei), Tom Gallagher (Bradford University), Tereza Brindusa Palade (SNSPA), Emil Hurezeanu (“Realitatea TV”, fost director al sectiei romane a “Europei Libere”), Dragos Petrescu (Universitatea din Bucuresti), Jeffrey Herf (University of Maryland), Ioan T. Morar si David Morar (primul, cunoscut scriitor si jurnalist, al doilea doctorand, in acel moment, la Penn State University, co-autori ai unei lucrari despre media in tranzitia romaneasca), Constantin Iordachi (CEU), Balasz Trencsenyi (CEU), Svetozar Stojanovici (unul dintre liderii cercului disident neo-marxist “Praxis”, fost redactor-sef al revistei “Praxis International”), Ivo Banac (Yale, co-editor, impreuna cu Irena Grudzinska Gross, al trimestrialului “East European Politics, Societies, and Cultures”), Charles Gati (SAIS), Dorin Dobrincu (Arhivele Nationale), Catalin Avramescu (Universitatea din Bucuresti), Gail Kligman (UCLA), Cladiu Secasiu (CNSAS), Dennis Deletant (Georgetown), Gale Stokes (Rice University), Cristina Vatulescu (NYU), Charles King (Georgetown University), Marci Shore (Yale), Iulia Motoc (Universitatea din Bucuresti), Dick Howard (SUNY), Richard Wolin (CUNY), Mark Lilla (Columbia), Cristian Vasile (Institutul “Iorga”), Karol Soltan (Universitatea Maryland), Ekaterina Nikova (Institutul de Istorie, Sofia), Janos Rainer (Institutul “1956″), Aurelian Craiutu (Indiana University), Angelo Mitchievici (Universitatea “Ovidius” din Constanta), Nikos Marantzidis (Universitatea din Salonic), Eusebio Mujal-Leon (Georgetown University), Noemi Marin (Florida Atlantic University), Cornel Ban (Boston University), James McAdams (Notre Dame University), Vladislav Zubok (Temple University) etc etc etc

Este poate vina mea, dar sincer nu stiu cate conferinte internationale a organizat doamna Burta-Cernat. Stiu insa ce implica un asemenea demers: un proiect coerent, credibilitatea organizatorilor (ccea ce se cheama track record), eforturi logistice masive, o retea intelectuala internationala care sa poate fi convinsa si mobilizata in favoarea proiectului. Modelul meu il reprezinta conferintele NEXUS organizate de Rob Riemen. Nu intru in detalii, dar aceste elemente au fost cele care au condus la colaborarea dintre ICR si mine. Ironia despre “maestrul de ceremonii” si punerea intre ghilimele a cuvantului “anticomunisti” indica modul cum intelege doamna Burta-Cernat obiectivitatea.

Un scop fundamental al sustinerii de catre ICR a acestor conferinte, pe care am avut sansa sa le concep si sa le coordonez, cu ajutorul remarcabil al lui Bogdan C. Iacob, a fost sa permita participarea unor cercetatori din Romania la manifestari stiintifice de prim rang pe teme de acut interes stiintific, sa catalizeze integrarea cat mai rapida a acestora in comunitatea epistemica internationala, sa aduca in circuitul international al ideilor contributiile unor istorici, politologi, filosofi, intelectuali publici din Romania, prezenti sau nu la aceste evenimente. Am toate motivele sa cred ca aceste eforturi au fost reusite. Intre altele, sugerez doamnei Bianca Burta-Cernat (si nu doar ei) sa aiba bunavointa sa citeasca primele trei volume din seria publicata la CEU Press (toate trecute prin sistemul de peer-review), aparute fara niciun sprijin din partea ICR.

Volumele sunt rezultatul concret al acestor conferinte. Au aparut numeroase recenzii, inclusiv in “Slavic Review”, “Russian Review”, “Journal of Modern History” si “Journal of Cold War Studies”. Daca ar fi existat un grav dezechilibru ideologic, crede autoarea articolului din “Observator Cultural” ca o editura precum CEU Press ar fi publicat aceste trei volume, alte doua urmand sa apara in 2013 si 2014? Sa fim seriosi. Nu ar fi normal ca o asemenea intreprindere intelectuala sa fie analizata cum se cuvine in paginile unui saptamanal romanesc interesat de idei si politica?

http://www.ceupress.com/books/html/Stalinism-Revisited.htm

http://www.ceupress.com/books/html/Promises-of-1968.htm

http://www.ceupress.com/books/html/TheEndandtheBeginning.htm

PS Precizez ca formularea "furtuni ideologice" (ideological storms) apartine Hannei Arendt. A fost titlul conferintei desfasurate acum un an aici, la Washington.