De același autor
Generatia mea a trait pana dincolo de satiu bombardamentele cu lozincile izolationismului national stalinist. Vulgata doctrinara oficiala era impregnata cu acele ritualice referinte la "principiile neamestecului in trebuile interne, ale suveranitatii nationale, ale deplinei egalitati" etc Toata aceasta maree verbala, tot acest potop propagandistic, toate aceste tiribombe agitatorice erau menite sa camufleze un regim despotic, paranoic si esential autarhic.
Independenta comunistilor din Romania in raport cu Moscova nu era nici macar egala cu aceea a celor din Albania lui Enver Hoxha. Un stranut al lui Brejnev era de natura sa-l faca pe Ceausescu sa tina imediat un discurs linistitor in care sa glorifice relatiile fraterne cu mareata Uniune. Cand vorbea de independenta, Ceausescu se gandea la riscul democratizarii tarii, la ispita occidentala. Tirania comunista de la Bucuresti a fost consecvent ostila Occidentului. Urmasii sai de azi nu fac decat sa duca mai departe mostenirea rusofila, occidentofoba si xenofoba a comunismului din Romania.
In anii 60, Mircea Crisan se distra, cu voie de la partid, pe seama unui imaginar corespondent american, probabil agent al CIA, care habar n-are de Romania reala, dar trimite reportaje mincinoase, menite sa calomnieze munca eroica si plina de abnegatie a poporului. A venit randul sau sa paraseasca Romania si sa spuna cu totul altfel de bancuri. La ora actuala, propagandistii marturisiti sau nu ai USL desfasoara o campanie intensa impotriva jurnalistilor straini care indraznesc sa scrie despre naravurile autoritariste ale guvernarii Ponta-Antonescu. Au fost vestejiti corespondentii unor mari ziare, de la “Frankfurter Allgemeine” la “Financial Times” si “Le Monde”.
Acuzatiile sunt extrase din vechea recuzita stalinista, actualizata in anii 90 de Ion Iliescu si aparatul sau de dezinformare. Opozitia este taxata drept “anti-patriotica”, “tradatoare”, “venala” si cate altele. Jurnalistii straini sunt in cel mai bun caz naivi ori chiar stupizi, daca nu de-a dreptul mercenari platiti din fondurile secrete ale fostului ICR (prezentat de “liberalul” Rosca Stanescu drept camuflaj pentru teneborase operatiuni SIE). Un comentator cu intense simpatii de stanga (in directia radicala, pentru care Marx insusi nu a fost suficient de revolutionar!) il acuza pe Andrew Gardner, de la “European Voice” de imbecilitate. Personajul nu-si cenzureaza umorile, la lasa sa se dezlantuie in voie. Nu, Victor Ponta nu este un om de stanga, ne asigura respectivul, el ar fi chiar un “centrist”. Bine ca nu “impaciuitorist”. Nu a acceptat Ponta punctajul lui Barroso? Omul avea candva umor. La ora actuala este doar un ventriloc intunecat, ranchiunos si chinuit. Intre atatea efecte nefaste, sa notam faptul ca ideologia distruge simtul umorului. Ideologul este prin definitie o fiinta incruntata.
Ne intalnim din nou cu sindromul fortaretei asediate, propriu stalinismelor dintotdeauna. Criticile din presa straina, bine documentate si lipsite de partizanate locale, sunt caricaturizate pana la completa desfigurare. Se cultiva suspiciuni paranoice. Strainul este prin definitie hain, ticalos, idiot si rau-intentionat. Se agita, precum pe vremea lui Ceausescu, lozincile neamestecului in trebuirile interne, ale egalitatii in drepturi, ale independentei si suveranitatii, sunt folosite aceste teme pentru a legitima o putere care se confrunta cu un acut deficit de credibilitate internationala.
Este vorba de contrapartea mediatica a ceea ce Ponta si Antonescu intreprind politic: izolarea tarii, despartirea de Europa, demonizarea oricui indrazneste sa arate adevarata natura, ostila statului de drept, a actiunilor lor. Conspiratorii care au pus la cale lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012 mizeaza pe acei jurnalisti dispusi sa scrie, cu un iresponsabil cinism, despre reaua credinta a presei straine. O singura exceptie pe agenda defaimarii: “Vocea Rusiei”, acel megafon putinist despre care bravii comentatori uselizati din Romania pastreaza o tacere de mormant.
PS In "Observator Cultural" dl Paul Cernat se angajeaza intr-un contorsionat discurs de tip Simonca. Ma asteptam totusi la ceva mai consistent decat variatiuni pe tema sa nu se mire "intelectualii lui Basescu" daca ajung sa fie linsati. Pseudo-argumente gen "Si-au cautat-o cu lumanarea", "Nu iese fum fara foc", "Cui ii este frica de lup nu se duce-n padure" si alte asemenea probe de suprema sagacitate nu inseamna nimic atunci cand se pune problema unei delimitari transante in raport cu ticalosia.
Iata reflectiile d-lui Cernat pe tema infamiilor proferate la adresa lui Mircea Cartarescu: "Dacă voia să fie menajat, nu trebuia să se angajeze ca opinion maker în arena politicii la vîrf (a celei pro-prezidențiale, căci Traian Băsescu îl invocă tot mai des drept stindard). Dar dacă tot a făcut-o, ar trebui să-și asume consecințele: la război ca la război. Nu altul e cazul oricărei vedete care, odată ajunsă vedetă, trebuie să suporte atacuri josnice. Da, deversările de energii negative la adresa lui de pe forumurile unor publicații sînt mizerabile și trebuie respinse ca atare. Dar nu uit cît de inumane au fost și reacțiile atîtor forumiști băsescieni dornici să danseze pe cadavrul lui Adrian Păunescu! Depinde pe care vrei să le vezi." No comment.
