De același autor
Evident, eroziunea credintei originare, ceea ce numesc mizeria utopiei, s-a tradus in cinism si in mimarea unor adeziuni tot mai debile. Chiar si pentru unii dintre ideologii comunisti (de pilda Aleksandr Iakovlev, apropiat colaborator al lui Gorbaciov si parintele politicii de glasnost), bolsevismul isi pierduse nimbul sacrosanct. Nu mai era un secret ca sistemul se intemeia pe violenta sociala, politica si simbolica, ca minciuna era endemica si ubicua.
In anii 50, ziua de 7 noiembrie era celebrata in "democratiile populare", deci in Europa de Est sovietizata, inclusiv in Romania, cu o pompa egala cu aceea rezervata pentru 1 mai si pentru zilele nationale. Se organizau mitinguri, se rosteau discursuri inflacarate, se jura credinta vesnica Maretei Uniuni.
In constelatia mitologica a comunismului, 7 noiembrie era o referinta centrala, debutul unei noi ordini destinata sa schimbe din temelii sistemul de valori al omenirii. Intreaga cosmologie a totalitarismului rosu era axata pe acest moment fondator. Aniversarile solemne au continuat pana la revolutiile din 1989-1991.
Propaganda comunista prezenta aceasta zi drept punctul de pornire al saltului omenirii “din imperiul necesitatii in imperiul libertatii”. In fapt, incepuse aplicarea unui program fara precedent de exterminare sociala justificat prin comandamente utopice camuflate in limbaj scientist.
Una dintre cele mai impresionante carti despre catastrofa sovietica, scrisa de istoricii Mihail Heller si Aleksandr Nekrici, se intituleaza “Utopia la putere”. Doar naivii incorigibili si fanaticii incurabili mai pot sa se indoiasca de rolul direct al lui Lenin in instituirea statului ideologic terorist.
Mirajul ideologic s-a evaporat, dar raman in urma nostalgii pentru timpurile presupus glorioase ale imperiului sovietic. Cel adeseori numit "tarul Vladimir" a spus-o clar: "Disparitia Uniunii Sovietice a fost cea mai grava catastrofa geopolitica a secolului XX". Pentru Putin, modelele umane raman fosti sefi al politiei secrete, Felix Dzerjinski si Iuri Andropov.
Putinismul nu este o revenire integrala la stalinism, nu este intemeiat pe universalizarea terorii, nu-si propune transformarea conditiei umane. Dar acest nou tip de dictatura (analizat de William Dobson in excelenta sa carte "The Dictator's Leaning Curve" aparuta anul acesta), mentine in structurile sale ideatice si institutionale cultul liderului suprem, ingheata si mistifica memoria, transforma partidele in entitati derizorii, submineaza dreptul la protest, piratizeaza resursele economice si confera politiei secrete puteri de neimaginat intr-un stat democratic.
Tot mai insingurat, tot mai suspicios, tot mai irascibil, Vladimir Putin aminteste de Stalin in ultimii sai ani de viata. Experimentul putinist al "democratiei dirijate" nu este unul ideologic in sensul totalitar. Dar exista elemente care amintesc de modelul bolsevic. Intre acestea, distrugerea sistematica a justitiei independente, hartuirea societatii civile si atacurile impotriva presei libere.
