De același autor
Acum o lună, am participat la o expoziție în memoria sculptorului Alexandru Grosu, fost coleg de cameră de cămin, plecat prea repede dintre noi. Expoziția a fost făcută de unul dintre cei 6 artiști cu care, în anii '80, am împărțit camera aia minusculă.
Duminica trecută s-a încheiat o expoziție‑traseu în memoria lui Voicu Rădescu, pionier al teatrului și jazzului independente, organizată de o artistă cu sprijinul unor dramaturgi, interpreți, actori și regizori participanți la proiectul Green.
Administrațiile naționale și locale, zecile de responsabili culturali, directorimea doctorată din muzee și primării, uniunile de creație nu au o strategie, un plan, o viziune cum și ce facem cu opera cuiva care s-a dus.
Nu toată lumea are loc pe aleea artiștilor cu salve de tun, nu toată lumea e academician copertat la Monitorul Oficial, dar fiecare creator a făcut ceva remarcabil la viața lui, are un rol în tapiseria culturii, e o mai mică sau mai mare piesă în puzzle-ul ăsta localo-naționalo-global.
Cui îi pasă?
