De același autor
Mi-a fost șefă în anii de glorie ai începuturilor democrației – mineriade, GDS, tirajul de zeci de mii, hârtia adusă cu camionul noaptea, literele de plumb, corectura direct pe film, difuzarea, faxurile, emil, politica, cultura, mara.
„Anii romantici”.
Cred că paginile cu corecturile ei ar trebui să fie păstrate în Muzeul Literaturii.
Ne-am înțeles la 22, ea scriitor, eu grafician, dar după aia ne-a împrietenit respectul reciproc pentru creația și cariera celuilalt. Mie mi se pare că a înflorit. Mă bucur și, în același timp, o invidiez. Scrie, publică, e tradusă, Gallimard, Dimineața pierdută, Provizorat, Fontana di Trevi.
Gabriela Adameșteanu a împlinit 80 de ani.
P.S.: „Perjo, de ce nu scrii? Fă o rubrică!”. Vis a vis‑ul pe care-l citiți de zeci de ani i se datorează.
