De același autor
Fără să îmi ceară acordul, fără să mă informeze, fără politețe, bun‑simț și respect, casa de licitații ARTmark a expus niște desene ale mele sub un concept nefericit (Școala de la București), cu o ocazie nefericită (Safari) și în context nefericit (clou-ul festivalului fiind expoziția Sabin Bălașa, pupincuristul dictatorului).
Eu expun și colaborez extrem de selectiv. Pentru mine, deciziile unde, cu cine și de ce sunt parte a demersului meu artistic. De aia 22, Europa liberă, Noi facem un spital… Galeriile care mă reprezintă la Paris, Berlin, New York mi‑au confirmat că la ei artistul păstrează dreptul moral asupra lucrării (adică, dacă zice nu, atunci e nu). La noi, nu.
Am scris curatoarei, directoarei, președintelui și celui care face safari și am rugat ca lucrarea mea să fie retrasă. Acest lucru nu s-a întâmplat.
Ce îmi rămâne mie de făcut, ca artist, față de o casă de licitații care înțelege arta ca bani, spectacol și hipnoză și care vrea neapărat să mă bage și pe mine în ciorba aia? Voi reface lucrarea cu pricina în o sută de exemplare, pe care le voi da gratis în următoarele mele expoziții (și vor fi destule).
Ori de câte ori casa de licitații mă va expune fără acordul meu (sau mă va licita fără să mă informeze de proveniența lucrării, cum s-a întâmplat până acum), acele lucrări vor fi multiplicate și date gratuit în expozițiile mele.
Astfel, din cauza practicii neprofesioniste ArtMark, colecționarii își vor vedea valoarea „investiției” (cum le place safariștilor să spună) scăzută cu o sută.