De același autor
La inceputul lui septembrie, Alianta D.A. este intr-o pozitie mai proasta decat acum doua luni. In iulie a preluat conducerea la intentia de vot, in mai multe
sondaje. O luna mai tarziu a pierdut acest avantaj dupa numai cateva saptamani de suprematie. Efectul psihologic al victoriei limitate de la alegerile locale s-a resorbit repede, fara sa reuseasca fructificarea acelui rezultat bun. PSD a preluat initiativa, beneficiind de teama cronica instalata la varf produsa de posibilitatea ca ar putea pierde si in noiembrie/decembrie. Asta a dus la o mobilizare mai buna la PSD, la o prezenta activa in spatiul public. In paralel s-a produs disparitia Aliantei D.A., prea multumita de performanta sa. Am putea crede ca este o strategie abil construita intr-un registru low profile. Verificand lucrurile, constati ca este vorba, de fapt, de lipsa oricarei strategii. In Opozitie, lucrurile se misca foarte incet. Dificultatilor reale - ale confruntarii unui PSD supradimensionat - li se adauga altele, de ordin intern, care incep sa se observe. Sondajele nu au facut decat sa inregistreze efectul acestora. PSD a reusit sa opreasca declinul printr-o agitatie propagandistica de proportii. In plus, a luat masuri populiste menite sa fidelizeze segmentele de electorat propriu care tindeau sa isi schimbe preferintele sau sa absenteze de la urne. Alianta D.A. a intarziat sa critice asemenea masuri, din cauza obisnuitei temeri ca acest electorat (tarani, saracime, pensionari), in loc sa fie castigat, va fi instrainat. Calcul prost, pentru ca in absenta unei reactii valide, chibzuite, PSD va fi beneficiarul acestei coruperi. In schimb, Alianta D.A. s-a lasat antrenata intr-o polemica fara sorti de izbanda si aducatoare de imagine negativa. Schimbul de scrisori din august a fost o capcana intinsa de strategii PSD, pe care Alianta D.A. nu a stiut sa o evite. Este aici una din cauzele declinului din sondaje. Sunt si altele. PSD a reusit sa dea impresia unui partid care invata din infrangerea suferita. Pare ca a inteles avertismentul trimis de electorat in iunie. A trecut "la rezerva" o serie de baroni locali, iar conducerea partidului a fost trimisa in planul doi. Cat este imagine, cat este adevar in aceste manevre nu stim, vom vedea. Dar politica este in parte un joc de oglinzi, aici este vorba despre imagini si felul cum esti perceput. Realitatea poate sa conteze mai putin, mai ales in ani electorali. Si daca Alianta D.A. pierde razboiul in planul imaginii, nu vad cum va castiga alegerile.
O automultumire pagubitoare s-a instalat printre liderii Opozitiei. S-a creat sentimentul ca "lumea ne vrea" si, in consecinta, "nu mai trebuie sa facem un mare efort de organizare, de imaginatie politica, nici sa facem risipa de timp si resurse. Pentru ca, oricum, PSD va cadea!". Am ascultat pe tema asta scenarii fabuloase si prostii absolute de la oameni pe care ii credeam realisti si inteligenti. Se considera ca electoratul va vota negativ, impotriva PSD, contra puterii, cum a facut in 1996 si in 2000. "Asa este electoratul roman, voteaza negativ." Imi explica zilele trecute, convins, un lider al Opozitiei. "Alianta D.A. nu are cum sa piarda". Trebuie sa il contrazic. Alegerile din acest an sunt cele mai echilibrate din 1989 pana azi. Sortii sunt schimbatori, poate castiga si PSD, si Alianta D.A., in aceasta ordine. Diferenta intre invingatori si invinsi va fi minima. Depinde foarte mult de capacitatea de mobilizare, de oferta politica, de strategiile de campanie, de realizarea unui contact real cu electoratul, de prestatia candidatilor la presedintie, dar si a celor de pe listele pentru Parlament. Totul se joaca, nimic nu este adjudecat dinainte. Un alt aspect este ca, daca in iunie cadrele, lideri de la nivelurile medii s-au mobilizat, o data "obiectivele atinse" aproape nimeni din aceasta zona nu mai are motiv sa se mai implice in acelasi grad. Primarii, consilierii isi vad de primariile lor, au obtinut ce au vrut. Un alt argument care a dus la aceasta demobilizare prematura este urmatorul. In 2004, PNL si PD vor obtine cel putin un numar dublu de parlamentari, comparativ cu anul 2000. De la 15% reprezentare, se va trece de 30%. Efectul este ca, vazandu-se pe liste pe locuri eligibile, asteptand linistiti prestatia electoratului in favoarea Opozitiei, multi dintre candidati, de asemenea, nu se implica. Situatia este inversa la PSD, care nu mai poate garanta tot atatea locuri ca in anul 2000 si este supus unei presiuni mari din partea clientelei politice amenitate de noul raport de forte pe piata politica sa isi piarda pozitiile. La Alianta D.A. este liniste in aceasta privinta. Toti pretendentii, oameni cu oarecare vechime si cu anumite pozitii in ierarhii, vor ajunge in Parlament. Motivatia cu care intra in campanie este minima. Ei se gandesc deja la guvernare, la sansele de a prinde noi sefii. Si, punand raul inainte, chiar daca ar ramane in Opozitie, nu ar fi o mare pierdere, "tot parlamentar esti".
Pana la sfarsitul lunii noiembrie, se linistesc unii, mai este destul timp. "Alianta D.A. va recupera vremea pierduta in aceasta vara. PSD va face si greseli…". E timp de ajuns pentru a bascula raportul de forte? Daca in luna septembrie Alianta D.A. nu reuseste sa preia initiativa, ii va fi greu, ca sa nu zic imposibil, sa o mai faca in octombrie. Ca de obicei, factorul "timp" este cel mai neglijat in analizele strategilor. In plus, jocul pe "greseala adversarului" fara sa ai oferta ta politica si propriul tau proiect politic pentru electorat mi se pare o tactica minimala si de efect indoielnic. Alianta D.A., daca vrea sa castige, trebuie sa comunice urgent ce vrea sa faca la guvernare si sa aduca astfel in spatiul dezbaterii publice temele si prioritatile sale. De ce ar vota cineva pentru Alianta D.A.? Doar pentru ca este exasperat de coruptia si aroganta liderilor PSD? E conditie necesara, dar nu si suficienta pentru ca Alianta D.A. sa realizeze o noua alternanta la guvernare.
