De același autor
Duminică seara stând „la taifas” cu Ion Cristoiu, președintele Băsescu a făcut o dezvăluire interesantă: „i-am propus lui Ponta funcția de premier” în februarie, la consultări, iar acesta a tăcut. A răspuns în locul său Antonescu iar a doua oară Constantin care „a luat notă” de propunere. „S-ar putea ca Ponta să aibă ceva pe conștiință de n-a vrut” a zis dl. Băsescu riscând un proces de intenție inutil. Nu era nevoie ca Ponta să aibă ceva pe conștiință (un lux, oricum) ca să refuze în tăcere. Era suficient să aibă instinct de conservare: cum să intre la guvernare iarna, chiar înainte de alegeri și să-și erodeze capitalul electoral? Tactica PSD e să fugă de guvernare (vezi anul 2009) înainte de alegeri. Dl. Băsescu a prezentat și stenograma discuției – pe care dl. Ponta a negat-o imediat, cu toată violența și incoerența specifică: „Băsescu minte, nu mi-a propus nimic, vrea să bage zânzanie în USL, sau să-l umilească pe Ungureanu că i-a propus ce-am refuzat eu, habar n-am ce urmărește, eu nici n-am vorbit cu Băsescu, e o poveste între el și Ungureanu în care n-am niciun amestec”. Ce-i drept, dlui Ponta i-ar fi greu să explice de ce, după ce-a tot cerut demisia guvernului Boc acuzându-l de dezastru, a refuzat „să salveze țara” (cum pretinde) când i s-a oferit ocazia. Sigur că din partea dlui Băsescu era un cadou otrăvit (USL intra la greu, PDL mai scăpa de povară) dar știa că nu riscă nimic. „Dacă Ponta spunea da, pentru mine ar fi fost imposibil să spun pe urmă da, dar nu vreau”. Norocul său e că dl. Ponta spune întotdeauna nu – altfel, dacă guverna, acum dl. Băsescu era iar la suspendare.
Problema e că dl. Antonescu a recunoscut, în felul său agresiv, că dl. Băsescu nu minte: „a fost aruncată în zeflemea o propunere, ceva de genul, uite, dacă l-aș numi pe Ponta, și eu i-am răspuns și cum facem, luâm noi și UNPR-ul? e o diversiune cu metode securitice de cea mai joasă speță”.
Așadar, propunerea a existat, refuzul e adevărat dar totul e o diversiune securistică în logica somnoroasă a dlui Antonescu care folosește cuvântul „securistic” la fel de obsesiv cum îl folosește dl. Ponta pe cel de „hoți”. Subconștientul le cam joacă feste – așa cum și dlui Băsescu i-a jucat feste „năduful” pe „greii” din PDL care „sunt grei când se dau funcții” dar nu și când e vorba să lupte cu Oprescu: „sunt cam nădușit pe ei” - dar nu și pe „grelele” din PDL care sunt mai ușoare: „Cât de grea e Udrea? Sau Anastase? Mai au de mâncat politică”. Politică e un eufemism, desigur.
.jpeg)
