Opinii

Următoarele luni vor fi decisive pentru parcursul României, pentru că este vorba de reformarea unor domenii-cheie, fără de care statul se blochează sau devine captiv.

AUR, partid autointitulat „antisistem”, și sateliții lui politico-mediatici fac front comun cu „sistemul” însuși, reprezentat de PSD, pentru a apăra impostura academică.

2025 a fost plin de evenimente importante, însoțite de speculații, zvonuri și dezinformări. O retrospectivă ne poate aminti prin ce am trecut și ne poate spune ce ne așteaptă în 2026.

„O, Cyrus... Supușii tăi, perșii, sunt un popor sărac cu un spirit mândru” – Regele Cresus al Lidiei.

Politica externă a lui Donald Trump este o politică a bunului plac care amenință ordinea internațională și mai ales ordinea liberală, occidentală, a lumii.

Existența a două tipuri diferite de justiție, justiția de vârf și  „pricinile de ocol”, e semnul distinctiv al feudalismului.

Oricine ar veni acum la Educație, oricât de multe bune intenții ar putea avea, e greu de imaginat cum anume se poate repara suita de dezastre puse în operă anul trecut.

După mai bine de un sfert de secol de negocieri, tatonări și ezitări, Uniunea Europeană și clubul sud-american Mercosur au semnat unul dintre cele mai mari acorduri de liber-schimb din lume. 

Cel mai bun realism politic mi se pare a fi, paradoxal, faptul de a respecta regulile, câte mai există, de a-ți păstra demnitatea, de a susține cauza aliaților și prietenilor europeni.

Intervenția SUA în Venezuela adaugă provocări și oportunități strategice pentru Europa. Cum poate Uniunea Europeană naviga mai bine ca negociator economic și actor geopolitic în noile condiții?

O pură întâmplare a făcut să dau, pe platforma HBO, peste documentarul Andrew Tate, icon or toxic: a faking it special, difuzat și în România. Curiozitatea m-a îndemnat să-l și văd.

Rezolvarea problemei pensiilor speciale nu va fi posibilă în lipsa voinței politice. Momentan, observăm un front comun între „speciali” și populiști.

Revizionismul istoric urmărește trasarea unei linii continue de la conducătorii – mai degrabă transformați în legende – din istorie până la liderii „suveraniști” de astăzi.

Combustibilul delirului extremist este furnizat în egală măsură de acțiunea politică a actorilor „virtuoși”, autoproclamați proeuropeni.

În urmă cu 11 ani, domnul Bolojan ar fi putut seta economia României pe producerea de bunăstare, acum tare mă tem că tot ce mai poate e să amâne o prăbușire aproape inevitabilă.

 Venezuela, țara care deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, este paralizată de sărăcie. Cauza? Suveranismul economic.

La un an de la preluarea puterii de așa-zisele forțe proeuropene, România se află într-o fundătură din care are slabe șanse să iasă prea curând. Adică, până la viitoarele alegeri parlamentare.  

Cum să privim acțiunile recente ale SUA în Venezuela, soldate cu răpirea și arestarea președintelui Nicolás Maduro și a soției sale? Am sentimente ambivalente.

 Ultimele numiri în cele mai înalte funcții de la Kiev par să indice că Zelenski pregătește țara pentru continuarea războiului, după ce s-a lămurit că șansele unei păci rezonabile cu Rusia sunt minime.

Tocmai în acest an de răscruce, să uităm ambianța toxică în care ne zbăteam anul trecut chiar pe vremea asta?

Singurul factor care mai poate determina o schimbare la vârful puterii judecătorești, dar și modificări instituționale este presiunea societății civile.