Opinii

Singurul factor care mai poate determina o schimbare la vârful puterii judecătorești, dar și modificări instituționale este presiunea societății civile.

Pentru electoratul președintelui, chestiunea justiției rămâne capitală. E regretabil că nu reali­zează că bolovanul a plecat la vale și că-i poate mătura mandatul. Mult mai repede decât se așteaptă.

Goliți de orice capacitate de reprezentare a lumii și de orice discernământ, simpatizanții „suveraniști” au devenit ei înșiși simple cutii de rezonanță.

Să acreditezi, ca șef al statului, ideea că există o formă legitimă și bună de naționalism nu e foarte departe de a „acorda o șansă AUR-ului”. Și, prin AUR, altora.

Pentru a evita un scenariu de criză rezolvat sub bagheta FMI, PSD trebuie să renunțe la spectacolul amenințărilor cu ieșirea de la guvernare și la blocarea reformelor.

Ce vedem, la ora actuală, în magistratură? Funcționarea impecabilă a unei piramide de putere.

Cea mai mare eroare pe care emisarii lui Trump o pot face este să-și piardă răbdarea, să dea ultimatumuri lui Zelenski și să-i șantajeze pe europeni.  

Noua strategie americană de securitate a provocat oroare în Europa și sărbătoare la Moscova și la Beijing, unde dictatorii s-au bucurat de noua doctrină Trump a „nonintervenționismului”.  

Cultura depinde de cei care se află la putere. Acolo ar trebui aduși oameni care să fie aliații culturii. Până una-alta, lucrurile stau pe dos.

Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, riscă să colapseze. 

Alegerile din București nu au oferit o victorie clară nimănui, nici măcar lui Ciprian Ciucu, din cauza abasenteismului masiv.

Bucureștenii au de unde alege: 14 candidați au rămas înscriși în cursă, dintre care patru își suflă unul altuia în ceafă. Neobișnuit pentru Capitală, unde lupta se dădea între PSD și centru- dreapta.

În cazul țării, avem și am avut măcar Uniunea Europeană care ne-a solicitat să avansăm pe anumite direcții strategice. În cazul Capitalei, facem cam ce ne taie capul. Și ne taie rău.

Scandalul Moșteanu nu face decât să completeze tabloul vivant al imposturii, complicităților și corupției de pe scena publică, fie că e vorba de politică, magistratură, administrație.

Suntem la un an de la anularea alegerilor. A trecut și 1 decembrie, cu parada de rigoare. Mândri  că suntem români, turul doi înapoi, apa de la Vidraru înapoi, țara înapoi, nu vrem să fim colonie etc.

În condițiile în care votul de anul acesta nu va fi unul eminamente politic, ceea ce va conta cel mai mult vor fi personalitatea candidaților, realizările lor de până acum, precum și carisma personală.

Trăim în incertitudine: nu știm care va fi bugetul anului viitor, nici dacă vom evita recesiunea sau dacă vom accesa banii europeni rămași, iar viitorul afacerii Lukoil din România nu este previzibil.  

Adevărata problemă este că, din nou și din nou, vedem lideri politici pregătiți să se folosească de acești oameni, creând și amplificând falsuri, în numele unor așa-zise adevăruri interioare.

S-au împlinit 25 de ani de existență a CNSAS. Instituția nu are acces deplin la arhivele fostei Securități nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care l-a slujit.

Datoria externă acționează ca o ghiulea legată de piciorul bugetului nostru; deja cuantumul ei e mai mare decât tot ceea ce e alocat Educației!

Felul în care sunt văzute prevederile unui acord acceptabil pentru încetarea conflictului  ține în chip fundamental de viziunea asupra realităților geopolitice ale momentului.