Opinii

Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, riscă să colapseze. 

Alegerile din București nu au oferit o victorie clară nimănui, nici măcar lui Ciprian Ciucu, din cauza abasenteismului masiv.

Bucureștenii au de unde alege: 14 candidați au rămas înscriși în cursă, dintre care patru își suflă unul altuia în ceafă. Neobișnuit pentru Capitală, unde lupta se dădea între PSD și centru- dreapta.

În cazul țării, avem și am avut măcar Uniunea Europeană care ne-a solicitat să avansăm pe anumite direcții strategice. În cazul Capitalei, facem cam ce ne taie capul. Și ne taie rău.

Scandalul Moșteanu nu face decât să completeze tabloul vivant al imposturii, complicităților și corupției de pe scena publică, fie că e vorba de politică, magistratură, administrație.

Suntem la un an de la anularea alegerilor. A trecut și 1 decembrie, cu parada de rigoare. Mândri  că suntem români, turul doi înapoi, apa de la Vidraru înapoi, țara înapoi, nu vrem să fim colonie etc.

În condițiile în care votul de anul acesta nu va fi unul eminamente politic, ceea ce va conta cel mai mult vor fi personalitatea candidaților, realizările lor de până acum, precum și carisma personală.

Trăim în incertitudine: nu știm care va fi bugetul anului viitor, nici dacă vom evita recesiunea sau dacă vom accesa banii europeni rămași, iar viitorul afacerii Lukoil din România nu este previzibil.  

Adevărata problemă este că, din nou și din nou, vedem lideri politici pregătiți să se folosească de acești oameni, creând și amplificând falsuri, în numele unor așa-zise adevăruri interioare.

S-au împlinit 25 de ani de existență a CNSAS. Instituția nu are acces deplin la arhivele fostei Securități nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care l-a slujit.

Datoria externă acționează ca o ghiulea legată de piciorul bugetului nostru; deja cuantumul ei e mai mare decât tot ceea ce e alocat Educației!

Felul în care sunt văzute prevederile unui acord acceptabil pentru încetarea conflictului  ține în chip fundamental de viziunea asupra realităților geopolitice ale momentului.

Plecarea lui Yermak nu e doar o poveste despre corupție. Acest moment ar trebui să reprezinte despărțirea Ucrainei de moștenirea sovietică.

Nicușor Dan ar trebui să înțeleagă că slăbiciunea față de privilegiați, ca și cea față de extremiști, nu numai că nu va reduce tensiunile din societatea românească, dar chiar le va amplifica.

Sub presiunea tensiunilor sociale generate de nerezolvarea chestiunii privilegiilor, se va ajunge la revizuirea Constituției, care nu va putea fi blocată, așa cum își imaginează magistrații.

Ar fi cea mai mare prostie politică a acestor vremuri dacă în competiția dintre Ciprian Ciucu și Cătălin Drulă ar fi atrași președintele și premierul.

Statisticile europene sau testele PISA ale OCDE ne plasează constant, de ani buni, într-o poziție fruntașă la procentul de analfabetism funcțional.

Tensiunile și blocajele din interiorul coaliției pun sub semnul întrebării bugetul pentru anul viitor.

Între magistrați și putere se joacă un permanent „pas în doi”: puterea ține în mână cheia salariilor și a pensiilor speciale, iar magistrații țin în mână dosarele puterii.

Într-un anumit sens, dezinformarea seamănă cu o literatură în care se confundă genurile literare. Practica lecturii devine atunci o metodă de combatere a dezinformării.

Teatrul decisiv e Indo-Pacificul, iar problema operațională esențială rămâne descurajarea unei agresiuni chineze în primul lanț de insule. Europa și spectrul amenințării ruse sunt în teatrul secundar.