Panegiric la moartea unui rege

Daniel Dragomirescu | 12.12.2017

„De mortuis nihil nisi bene.“ Regele Mihai (1921-2017) a traversat Styxul, pe urmele înaintaşilor săi. Moartea sa, petrecută în aceeaşi lună în care, cu mulţi ani în urmă, a fost silit să abdice şi să ia calea exilului, oferă un bun prilej pentru rememorare.

Pe aceeași temă

 

Cel mai longeviv rege al României a fost contemporan cu aproape un secol din istoria noastră. Domnia sa a însumat aproximativ un deceniu (1927–1930 şi 1940–1947), tot atât cât a stat la cârma statului şi tatăl său, Regele Carol al II-lea. În copilărie s-a bucurat de dragostea şi preţuirea românilor generaţiilor interbelice. A urmat şcoala într-o clasă specială, compusă din reprezentanţi proveniţi din diverse clase şi categorii sociale, şi i-a avut printre profesori pe savantul Nicolae Iorga şi pe alţi învăţaţi.

La vârsta de 19 ani, vârstă la care tinerii vremii încă mai aveau de aşteptat până la majorat pentru a-şi începe stagiul militar, s-a văzut în situaţia de a prelua tronul de la tatăl său, care l-a abandonat în grabă pentru a se exila în străinătate, alături de Elena Lupescu. A fost un moment dificil în viaţa tânărului monarh, care era şi el un om ca toţi oamenii.

Ion Antonescu l-a dorit redus la un simplu simbol al ideii de regalitate, luându-i aproape toate prerogativele prevăzute în Constituţiile din 1923 şi din 1938, ambele scoase din uz. De la un monarh cu puteri dictatoriale, cum fusese Carol al II-lea, tânărul Rege Mihai s-a văzut redus aproximativ la statutul unui rege fainéant din epoca medievală franceză. Cei şapte ani de domnie care au urmat nu au fost uşori pentru el. Cum nu a fost uşor să stea în fruntea statului ca monarh sub trei regimuri politice opuse: mai întâi, sub regimul naţional-legionar (6 septembrie 1940 – 22 ianuarie 1941), apoi sub regimul de dictatură militară al lui Antonescu (ianuarie 1941 – 23 august 1944) şi în final sub regimul de ocupaţie militară sovietică şi de instalare a dictaturii comuniste (după 23 august 1944 şi până la finele anului 1947). Sub care dintre aceste trei regimuri politice i-a fost mai uşor şi sub care mai greu nu se poate şti exact acum. Cert este că Antonescu îl trata ca pe un om încă imatur din cauza lipsei sale de experienţă, dar, pe de altă parte, acelaşi Antonescu nu punea la îndoială rolul monarhiei în România şi nici nu urzea planuri de detronare a regelui. Cu sovieticii şi comuniştii ajunşi la putere, situaţia regelui s-a schimbat în mod dramatic, ca şi situaţia României înseşi. Greu de crezut, cu toate sursele de informare pe care le avea la îndemână, că Regele Mihai nu ştia ce soartă îl aştepta odată cu instaurarea regimului totalitar comunist la noi în ţară. Oficial se ştie că a fost avertizat cu privire la înlăturarea sa cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Londra în noiembrie 1947, când a şi fost sfătuit să nu mai revină în ţară.

Dar Iuliu Maniu declara cu multă vreme înainte că, după alegerile falsificate şi după acapararea puterii de către comunişti, urma „şahul la rege“. O ştia şi opinia publică, care spera, totuşi, în retragerea Armatei Roşii din România şi în revenirea ţării la democraţie. Cu compromisuri sau fără compromisuri, este de presupus că abdicarea forţată şi exilul i-au marcat Regelui Mihai în mod dramatic existenţa. Cine poate fi fericit când este silit să îşi abandoneze ţara şi să îşi petreacă o bună parte din viaţă prin ţări străine?

Mulţi se întreabă azi cum ar fi evoluat România, dacă, după abolirea regimului comunist, Regele Mihai ar fi revenit pe tronul ţării, dar putem merge înapoi în timp pentru a ne întreba la fel de bine cum ar fi evoluat ţara noastră ca monarhie constituţională, aici, în Estul Europei, fără sovietici şi fără comunişti. Dar, din nefericire, istoria a fost așa cum a fost şi nimic nu se poate repara în mod retroactiv. De aceea, în perspectiva istoriei, Regele Mihai rămâne legat de toate marile drame pe care România le-a suferit în secolul XX.

 

Daniel Dragomirescu

Decembrie 2017

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22