Trecutul din noi

Redactia | 18.12.2018

Va continua să ne urmărească ca o stafie rebelă şi, sub o formă sau alta, ne va dicta sau influenţa deciziile şi acţiunile.

Pe aceeași temă

Deşi totdeauna greu de înfruntat şi acceptat, poate fi depăşit doar conştientizându-l cu adevărat şi cunoscându-i în profunzime tainele şi secretele. Numai aşa putem fi siguri că-l vom alunga pentru totdeauna şi ne vom elibera de el. Şi, totuşi, cine va putea vreodată să îndrăznească să-l trezească şi să-l tulbure?

Va continua să ne urmărească ca o stafie rebelă şi, sub o formă sau alta, ne va dicta sau influenţa deciziile şi acţiunile. Dacă n-aţi ghicit deja, este vorba de Măria Sa trecutul.

Fie că ne place sau nu să recunoaştem, ruperea de trecut e foarte grea, uneori imposibilă, deoarece legăturile cu viaţa nu pot fi înlocuite decât cu o nouă viaţă. Aşteptând ca timpul, cel mai bun tămăduitor şi leac, să cureţe rănile şi să ostoiască durerile, nu ne rămâne decât să ne dedicăm şi să ne devotăm unui scop în sine, în speranţa că vom putea da un nou sens vieţii.

Când ne referim la viitorul unei societăţi, al unei întregi naţiuni, în speţă România, gândul zboară imediat tot la trecut. Un trecut în care sistemul a promovat ca politică de stat minciuna, incompetenţa, ipocrizia şi teroarea şi care a creat şi perfecţionat (mai ales în ultimii 25 de ani) cel mai odios aparat represiv din Europa de Est. Foametea, depersonalizarea prin munci inumane (vezi construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră) au alcătuit dimensiunile celui mai terifiant coşmar al contemporaneităţii noastre.

Oamenii au trebuit însă să supravieţuiască şi s-au adaptat acestor condiţii inumane, însuşindu-şi un mod de viaţă care se rezuma la locuinţă, serviciu, autoturism sau concediile în ţară la mare şi la munte.

Frigul din casă, răscoala viscerală zilnică, economia grotesc industrializată de către minţi bolnave, neperformantă şi mare consumatoare, sistemul de învăţământ, doctrinar, greoi, confuz, bazat pe stimularea memoriei, şi nu a inteligenţei creatoare, serviciile publice, dezorganizate şi corupte, cu funcţionari tot atât de eficienţi ca şoarecii într-un hambar, urbanizarea, cu demolări şi destine spulberate, naţionalizarea, cu anularea segmentului privat, fundamentul dezvoltării şi echilibrului economic în orice stat evoluat, cultura la comandă, fără posibilităţi de schimburi şi activităţi spirituale decât în limitele cenzurii, tăvălugul colectivizării culminând cu dezechilibre socio-economice resimţite încă şi astăzi au determinat îngrădirea şi alienarea fiinţei umane, transformând-o aproape într-un animal captiv.

(...) Toate aceste lucruri nu numai că le-am moştenit, dar ne şi influenţează, după cum spuneam anterior, evoluţia. Nu putem să construim un nou sistem, capitalist, bazat pe o nouă economie, de piaţă, dacă nu încercăm să scăpăm de mormanul de fiare vechi al economiei existente, adică de trecut.

Cum să ai o economie sănătoasă când cererea e mai mare decât oferta, iar sistemul financiar este în curs de stabilizare, ajungând într-un final să se redreseze după ce a suferit în anii premergători mutaţii majore? Dacă ne uităm în jurul nostru, e ca şi cum ne-am privi într-o oglindă indisciplinată: vrem să fim altfel decât suntem, însă oglinda se încăpăţânează să ne dezvăluie adevărata identitate.

Blocurile uniforme sinistre şi deprimante, mentalitatea în mare parte neschimbată a oamenilor, modul de organizare şi (ne)funcţionare a societăţii, sub toate aspectele ei, problemele legate de restituirea proprietăţilor, de accesul la dosarele Securităţii, de însănătoşire şi redresare a economiei, bazată şi structurată pe aceleaşi veşnice principii rurale şi patriarhale, sunt reminiscenţe de netăgăduit ale trecutului.

Trecutul este deocamdată mai puternic decât raţiunea şi înţelegerea oamenilor, iar interminabila perioadă a tranziţiei îi bulversează şi îngrijorează.

Haosul şi degringolada continuă a unui sistem fără cadrul politic şi legislativ adecvat prezentului şi lumii moderne şi civilizate, la care cel puţin declarativ năzuim, instituţii responsabile şi dinamice şi mai ales un mediu propice dezvoltării relaţiilor economice sunt mărturii ale consecinţelor celor 50 de ani de stalinism şi comunism „autohton“.

Avem aceiaşi oameni, în pofida schimbărilor care ne copleşesc şi ne derutează.

Tinerii trăind în acest mediu putred şi instabil resping, din cauza necunoaşterii şi educaţiei precare, valorile şi modelele autentice. Sunt din această cauză dezorientaţi şi nesiguri, încercând să-şi câştige existenţa uşor şi rapid sau emigrând.

Va trebui să mai aşteptăm preţ de câteva generaţii pentru a putea încerca să ne desprindem definitiv de trecut. Până atunci, trebuie construit viitorul.

Mihai Tudor

Noiembrie 2018

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22