Pe urma unui interviu

Redactia | 16.01.2018

Sunt un cititor al revistei dumneavoastră, putându-mă lăuda cu faptul că în casa în care locuiesc există întreaga colecție a revistei 22 de la apariție. Citesc cu atenție articolele apărute și remarc atitudinea dumneavoastră combativă și deschisă în diversele aspecte ale vieții politice, sociale, culturale ale societăţii românești.

Pe aceeași temă

 

 

Cu același entuziasm am citit interviul acordat de profesorul Oliver Jens Schmitt Sabinei Fati, pe tema apariției volumului Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului“, publicat în numărul 47 din 5-7 decembrie 2017.

 

Trebuie să vă spun de la început că titlul ales, BOR nu a condamnat niciodată legionarismul, m-a descumpănit, căci mi s-a părut că el reprezintă încă o săgeată otrăvită trimisă în direcția Bisericii Ortodoxe, plasându-vă o dată în plus în opoziție cu Biserica Ortodoxă, fapt neproductiv pentru revista dumneavoastră. În definitiv, cartea, excelent documentată, nu a fost dedicată analizei poziției Bisericii Ortodoxe vis-à -vis de Mișcarea legionară, ci a celui care a fost inițiatorul și creatorul unei mișcări care a marcat profund cu urmări tragice o întreagă generație.

 

Doamna Sabina Fati adresează 19 întrebări autorului, din care patru sunt legate de atitudinea menționată a Bisericii Ortodoxe. Alegerea titlului din aceste patru întrebări legate de biserică, și nu din celelalte 15 legate de subiectul cărții, mi se pare forțat, dacă nu tendențios. Pentru că autorul cărții, încolțit cu aceste întrebări insistente legate de BOR, a ajuns să-i dea un răspuns din care, prin trunchiere, autoarea interviului a extras titlul scris cu majuscule și pus între ghilimele. Reproduc spre lămurire extrasul cu pricina din interviu: „Mulți preoți erau atrași nu numai de legionarism, ci și de cuzism și BOR nu a condamnat niciodată nici legionarismul, nici Mișcarea legionară“. Cum legionarismul era același lucru cu Mișcarea legionară, cred că aici al doilea „nici“ ar fi trebuit să se refere la cuzism ca fiind a doua carență a Bisericii Ortodoxe.

 

Personal, după citirea cărții și a interviului, am avut senzația că doamna Fati nu a acordat lecturii atenția cuvenită, căci, în ce privește poziția BOR și condamnarea legionarismului, autorul, Oliver Jens Schmitt, face în carte o analiză foarte pertinentă a subiectului la pagina 243, pe care doamna Fati ar fi trebuit să o aibă în vedere la alegerea tilului: „... procesul de reglementare și legalizare în bisericile ortodoxe se deosebește de cel al Bisericii Catolice. Drept urmare, hotarele rămân deseori vagi, iar Biserica Ortodoxă nu procedează la excluderi atât de prompte ca Biserica Romei. Dacă Biserica nu s-a distanțat de un politician eretic precum A.C. Cuza, care își articula propriul creștinism și sub aspect dogmatic, de ce ar fi condamnat în ansamblu legionarismul, care și-a exprimat întotdeauna adeziunea la ortodoxie? Biserica s-a pronunțat, punctual și sub presiunea împrejurărilor, asupra asasinării lui Duca și asupra taberelor de muncă pe care guvernul voia să le îngrădească. A fost însă reținută când era în cauză doctrina legionară - lupta împotriva democrației, a francmasonilor și a evreilor - și a trecut cu vederea practicile religioase ale legionarilor și misticismul lor“.

 

Argumentația despre BOR se regăsește la pagina 333 din nou: „În tradiția ortodoxă, care, spre deosebire de Occidentul catolic, nu cunoștea varii ordine călugărești și cu atât mai puțin ordine militare, o asemenea mișcare era neobișnuită, dar nu eretică în sine, fiind sprijinită de numeroși preoți, monahi, maici și ierarhi și nefiind condamnată in toto de Biserica Ortodoxă Română, care, după 1918, căuta o bază de masă într-o societate de masă“.

 

Condamnare in toto, iată nuanța care lipsește din titlul interviului. Pentru că o asemenea nuanță ar fi fost adecvată situației de fapt din Biserica Ortodoxă și din România acelor ani. Biserica și laicatul erau precum societatea românească. Nu toată biserica era favorabilă Mișcării legionare și, cu atât mai mult, nu toți conducătorii bisericii erau favorabili, așa cum titlul ales al interviului insinuează. Întotdeauna afirmațiile nenuanțate, în bloc, sunt păguboase. Iar dovadă mai mare în favoarea acestei afirmații e faptul că lichidarea lui Codreanu și a majorității conducătorilor mișcării în 1938, ordonată de Carol al II-lea și adusă la îndeplinire de Armand Călinescu, a avut loc în timpul și cu știința primului ministru Miron Cristea, patriarh al BOR.

 

Gheorghe Ștefan Samoilă

Ianuarie 2018

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22