Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Singurătatea unei doamne
2018-05-04
16
Ne-am fi așteptat ca după 1989 să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu.

 

 

Și totuși, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fuse­se bătută de oamenii Secu­rităţii. Nici nu ne-am dus să-i cerem iertare pentru tăcerea noastră de-atunci şi pentru singurătatea ei, şi nici să-i mulţumim pentru graţia cu care ar fi fost gata să se des­partă de viaţă pentru a spăla ruşinea noastră, a celor dispuşi să îndure la nesfârşit şi orice. Între timp, i-am ridicat o statuie lui Adrian Păunescu și am omagiat apoi patriotismul de ticluitor de asasinate al generalului de Securitate Iulian Vlad.


Am văzut pentru prima oară chipul Doinei Cornea după 1990 în stop-cadrul care încheia o peliculă filmată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe ecranele televiziunilor europene, chipul acela, răscolitor de senin, ne-a adus în conştiinţa Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții. Poate că în faţa acestui chip şi a acestei priviri Europa începea să se simtă stin­gheră când venea vorba despre România. Confruntată cu această privire a ajuns, poate, să-și măsoare dimensiunea indi­ferenţei vinovate și să-și aducă aminte de această parte a lumii.


Cum ne-am purtat noi cu Doina Cornea după 1990? I-am lăsat pe urmașii Securității, reveniți la putere după o scurtă sincopă a Istoriei, să-i inventeze copii din flori, să-i adauge în paranteză numele de Iuhasz (ca şi cum un nume maghiar ar fi o infamie), să o tragă aici, jos, între noi, cu spe­ranţa că astfel vor putea șterge diferența și o vor reduce la numitorul comun al precauțiilor colective.

 

Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâţenia noastră decât să imităm frumuseţea lor. Astăzi, pe scena țării, se agită tot soiul de aproximații umane care ne obligă să ne privim în oglinda incompetenței și ignominiilor lor.


Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit. Nu i s-a mai cerut părerea, pentru a acompania cu rectitudinea spiritului ei toate strâmbătățile care puneau stăpânire pe noi. Celor care fac opinia publică în țara asta ar fi trebuit să le fie rușine că au uitat-o în tot acest răstimp și că-și amintesc de ea abia când nu mai e printre noi. Nu credeți că măcar acum, într-o ultimă tresărire recuperativă, ar trebui să cerem puterii actuale (care n-are, desigur, nici un motiv să o iubească sau să o respecte) să-i facă funeralii naționale? Această ţară, pe care Doina Cornea a iubit-o mai mult decât şi-a iubit fiecare pielea lui, îi dă astăzi onorul, pregătindu-se s-o uite încă o dată, definitiv.

 

TAGS : doina cornea ceausescu securitate comunism gabriel liiceanu patriotism adrian paunescu romania
Comentarii
Liviu din Timisoara 2018-05-07
Oare de ce nu punem punct la toate disputele astea? Fiecare se considera mai indreptatit sa-l arate cu degetul pe celalalt. Pana la urma, marea majoritate dintre noi am papat rahat pe vremea lui Ceausescu. Sta marturie ultima plenara din toamna lui 89 cand l-am reales cu capetele plecate ; sta marturie marea de oameni din dimineata lui 22 decembrie din Bucuresti. In afara de cel ce a indraznit sa infrunte o sala intreaga , sa spuna pe fatza cum stateau lucrurile, noi, restul ( resturile ? ) suntem vitejii de dupa razboi. Altii, au avut legaturi mai mult sau mai putin utile cu Securitatea ; au avut ceva " spate " ...si au mai protestat. Fiindca daca anonimul de pe strada ar fi spus un singur cuvant impotriva, ar fi sfarsit fara sa fi stiut cineva ca a existat. Sau ar fi ajuns sa strige de nebun prin parcuri ... dupa tratamentul aplicat. Iar cei din strainatate ... n-au fugit, ci au fost facuti scapati dincolo; cu plecat cu acordul Securitatii ...pe filiere obscure. Singurii fugiti cu adevarat sunt aia de au trecut Dunarea noaptea sau au calcat fasia cu Yugoslavia , aia de riscau sa fie stalciti in bataia pe care o administrau granicerii. Deci oameni buni, sa nu mai continuam sa papam rahat. Marea problema nu mai este nici securitatea, nici pcr-ul ...ci aparitia capitalismului in Romania. Si aici e buba : cine sa fie mai capatuit decat celalalt ? Pana una alta, tiganii din Timisoara si-au rezolvat problema :" FARA NUMAR "!
Darie 2018-05-06
Puțini au fost cei care au glorificat libertatea în România. În anii '80 poporul român era demult îngenunchiat. Porniserăm bine în 1918. „Prea bine ca să fie adevărat”, da. De la statul cu istoria în față din 1923, aveam să devenim gulagul comunisto-asiatic din anii '80. O monstruozitate aievea, de proporții naționale, cum Europa abia dacă mai întrevăzuse la distopia lui Hitler. Am fost împinși la această cădere în gol. Nu e o scuză, e un fapt. Am fost împinși de forțe mai mari ca noi. Am fost împinși atăt de tare încât, după un timp, poziția de trântit la pamânt devenise poziția omului ''normal''. Chiar așa! Stând drept în picioare riscai de multe ori și un anume diagnostic, pe lângă bătăi, interogatorii și tot restul bine știut. Pe un asemenea front doar un David mai poate lupta de partea dreaptă. Și s-a ridicat cîte-un David, ici colo, din poporul nostru. Și a fost și la noi după cum s-a scris dinainte: David l-a lăsat fără cap pe Goliat. Dar davizii noștri nu au mai ajuns regi ca regele din Biblie. Dar nu despre asta e vorba. Vorba e că puțini au fost cei care au glorificat libertatea în România.
andreea 2018-05-06
Romania a fost totusi binecuvantata prin femei luptatoare care au inteles si si-au insusit lectia predata de Doina Cornea. Chiar izgonite fiind azi din Tara pe care au iubit-o si au scos-o din mocirla pe vremea cand erau coechipiere ale exceptionalului lor - si al nostru - mentor, Traian Basescu , deci chiar alungate fiind in America de Sud , ele se vor intoarce cand o noua Revolutie le va chema la conducere intru propasirea Romaniei.Momentul nu poate fi departe si sunt sigura ca dl Liiceanu il marca cu promptitudine printr-un articol mobilizator aflat deja undeva intr-un sertar, alaturi de pamfletul spontan pregatit de vreo doua decenii pentru decesul lui Iliescu. Jos Bombonica Dragnea !
Vali Pana 2018-05-05
Nu domnule Liiceanu, doamna Cornea nu a salvat onoarea mea, de asta m-am îngrijit singur, atât cît mi-a stat în putere, ca un anonim. Doamna Cornea a salvat onoarea dumneavoastră și a altora ca dumneavoastră, care erați persoane publice, cunoscute, cu legături puternice cu vestul Europei și nu spuneați nimic.Pe mine mă mai căuta Securitatea, din când în când, să știe cum o duc, pe unde am mai fost și ce am mai făcut. Și știu de ce: pentru că îi injuram pe comuniști de îi spurcam pe la refugii prin munți și erau turnători și pe acolo, pentru că unde munceam nu mă feream de nimeni și spuneam ce cred. De ce nu ați organizat funeralii de mari proporții, dumneavoastră, Dinescu, Pleșu, că bani aveți. Cine v-a impiedicat să o aduceți pe doamna Cornea la București, să o depuneți la Ateneu sau în altă clădire, unde să o vadă toată lumea. Puteați să o depuneți la Cluj sau oriunde, puteați dar nu ați făcut-o ! Afacerile sunt mai importante!!!
andreea 2018-05-05
Macar aveti idee ce inseamna funeralii nationale? Dupa prostiile pe care le spuneti aici, se vede treaba ca nu.
Mircea Ordean 2018-05-05
Încă sînt mirat (dar probabil îmi va trece) de nevoia sufletului fin care se află Gabriel Liiceanu de-a judecat în alb și negru...

În paralel, realizez încă o dată că poți spune orice, dacă ai un public atent selectat (i nu neapărat cu anasîna, ci întru ejusdem farinae), care să te aprobe.

Tot pe acolo.
Mi-i interesantă astă pornire umană, de-a dori ca lucrurile să fie în jur cum vrei tu. Mai exact, să nu dai voie vreunuia a NU ridica statuie Doinei Cornea, mai ales în termenii din articolul acesta.
liviu 2018-05-05
Cine v-a oprit sa ii faceti o statuie? Puneati mana de la mana, voi, astia care ati tacut cand Doina Cornea era batuta si mai spalati din rusinea cu care v-ati acoperit cand, dupa 1989, ati aparut de sub plapumile calde si infierati cu manie perfect proletara regimul comunist. Doina Cornea si-a riscat viata, voi ce ati riscat in anii aia? Cica "ne-am fi asteptat sa i se ridice o statuie a recunostintei noastre". Daca autorul afirmatiei era atat de recunoscator, statuia exista deja. Dar sigur eclipsa propria lui statuie imaginara, ceea ce e chiar inacceotabil.
emil 2018-05-05
O disidenta solitara impotriva unui popor de idioți.
andreea 2018-05-05
Aveti perfecta dreptate fie si citind citeva dintre comentariile de aici. Idioti, rai si frustrati.
Marius 2018-05-04
Dar Dumneavoastră, Domnilor intelectuali Liiceanu, Pleșu. etc. v-ați mai amintit de distinsa Doamnă Doina Cornea în toți acești ani - Nu am auzit.
andreea 2018-05-05
Probabil va lipseste organul cu pricina.
?????? 2018-05-04
La câte preocupări ați avut probabil că a fost firesc să așteptați de la alții să se ocupe de astfel de chestiuni ?
MIHAI 2 2018-05-04
Cu adevarat zguduitoare este afirmatia // Doina Cornea ... n-a mai existat pentru noi DE PESTE DOUA DECENII // Adica de prin 1998 ? Nu este chiar exact . Prin decembrie 2009 o scrisoare deschisa prin care Doina Cornea era pusa la punct aparea pe prima pagina a Revistei 22.
Iar cine incearca o cautare Google utilizand formula // Doina Cornea - Basescu // descopera cu usurintza ca in urma cu doar un deceniu distinsa doamna s-a ridicat vehement impotriva fostului presedinte pe care altii se straduiau pe atunci sa il ridice in slavi,
Deci DA Doina cornea era foarte singura . ca dar nu o sa recunoastem vreum merit Antenei 3.
Luminița Arhire 2018-05-04
Liiceanu Gabriel, 20 ianuarie 2018, în Piața Universității, cu steagul (prapurul) #văvedemdinsibiu în spate:

...„Viața mea s-a-mpărțit ferm între două regimuri: cel în care , așa cum vă spuneam, gesturile eroice se făceau pe cont propriu, pentru că IRADIEREA LOR ERA NULĂ ( aha! deci, de aceea...n.n.) ... NU-LĂ!!! Omul ăla care și-a dat foc pe pârtie, n-a contat...( cineva îi suflă numele, deoarece Gabriel Liiceanu, o mare conștiință civic- dizidentă, nu-l știe, n.n.) ...a, Babeș...da...sunt unii care vin și spun «atunci nu vorbeai» ...dar nici nu se punea problema, că AVEAI UN CĂLUȘ ÎN GURĂ , nu se punea problema...” ( zău, maestre? ăștia împilați de regim și cu călușu-n gură, plecau pe la burse , în Germania ? n.n.) ...„ Doina Cornea a făcut ce-a făcut într-un mod exemplar, într-un dialog cu Dumnezeu... a fost PARIUL EI cu Dumnezeu”... ( Gabriel Liiceanu dă din mâini... gestul arată bizar, ca și cum ar vrea să spună că era un pic ciudată, n.n. ) ...„și-a risipit frica și a făcut un gest, EA ÎN FAȚA EI, dar nu cu poporul român care nu marșa la așa ceva . Azi nu mai suntem în situația asta, e normal ca în clipa în care ISTORIA NE-A SCOS CĂLUȘUL DIN GURĂ ( noroc cu istoria...n.n.) să ne purtăm ca ființe libere... este o măgărie să mi se spună «atunci nu vorbeai când aveai călușu-n gură, și-acum ești vocal» . Știu pe unii care au jucat un rol de dizidență care vin cu acest argument odios . Vă spun, venind încoace am simțit nevoia ... mi-a venit în minte un lucru pe care mi l-am notat ... mi-am zis așa: că un popor devine imoral când își pierde coarda indignării , când acceptă neverosimilul ca făcând parte din viață, când ignoră leneș lucrurile strigătoare la cer. Or, asta se-ntâmplă în clipa de față cu mulți bucureșteni ... ne pândește imoralitatea dacă ne-nchidem în lenea noastră civilă. Să fie limpede! ”

Cărtărescu Mircea simte nevoia să-l corecteze un pic pe maestrul Liiceanu, spunând că și dizidenții au avut importanța lor. Subiectul îi este însă străin și greșește numele tânărului care a devenit torță vie pe o pârtie din România, în martie 1989, Liviu Cornel Babeș ... Mircea Cărtărescu crede, de sub clapele blegi ale căciulii sale rusești, că este vorba de Călin Nemeș , victimă din sângeroasa iarnă a lui 1989, dar care s-a sinucis în 1993.

Cărtărescu Mircea :„...Și acele cazuri de care a vorbit Gabriel au contat foarte tare: și NEMEȘ, care și-a dat foc pe pârtie, și Doina Cornea, și alți câțiva frumoși nebuni , ca să zic așa...”

POST SCRIPTUM 1: Printr-o stranie clarviziune am anticipat în vara lui 2012 ceea ce avea să-și noteze Gabriel Liiceanu în anul 2018, grăbindu-se să nu piardă revoluția haștagiană și am acționat potrivit însemnărilor sale, pas cu pas, după cum urmează:

1.„un popor devine imoral când își pierde coarda indignării”...am simțit coarda indignării mele întinsă la maximum în seara de 20 iunie 2012, pe când ambulanța scotea pe poarta unei vile din Zambaccian un fost prim-ministru care tocmai avusese o tentativă de sinucidere
2. „...când acceptă neverosimilul ca făcând parte din viață” ...mi-am dat seama că nu pot accepta neverosimilul unei condamnări bazate pe nimic ca făcând, inevitabil, parte din viață
3. „...când ignoră leneș lucrurile strigătoare la cer” ...și am înțeles că nu mai pot ignora lucrurile strigătoare la cer, din comoditate, cum ar fi o condamnare FĂRĂ NICI UN FEL DE PROBE
4. „...și ne pândește imoralitatea dacă ne-nchidem în lenea noastră civilă”... așa că am ieșit din LENEA MEA CIVILĂ și M-AM APUCAT SĂ SCRIU .

După cum vedeți, prietene, eu sunt un soldat model al proiecției gabrielliicene.

POST SCRIPTUM 2 : Eram sigură-sigură că Gabriel Liiceanu va scrie un text emoționant la moartea Doinei Cornea.
FLORIAN D. MIREA 2018-05-04
Funeralii nationale, da. Dar nu sub egida puterii pesedisto-aldiste. Ar fi o culme a absurditatii sa i se dea ocazia acestei puteri ilegitime, neocomuniste sa confiste si memoria Doinei Cornea, pe fundalul ranjetelor reunite ale lui Dragnea-Tariceanu-Nicolicea-Serban Nicolae-Radulescu Mitraliera -Firea et Co. .
Titi Paracliseru 2018-06-21
@Postscripum 2 Luminita sa spuyi drept,nu esti cumva Mama Omida2?
Total 16 comments.
Recomandari
8178
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22