De același autor
A vrut ordonanța de urgență pentru codurile penale, n-a reușit, a trebui să dea în marșarier spre parlament. A vrut apoi ordonanță pentru amnistie și grațiere, a pierdut la mustață. Două eșecuri grandioase din care Dragnea a ieșit șifonat, cu imaginea de lider atotputernic pleostită. Pînă nu de mult dădea senzația ca are totul la picioare, parlamentul îi mînca din palmă, Dăncila bătea din tocuri și îl urma ca un căteluș, Curtea Constituțională îi anticipa vrerile, pînă și de Kovesi a reușit să scape. Și deodată, cum-necum, sorții încep să i se alinieze împotrivă.
La Codul penal, de exemplu, au fost doar două voturi salvatoare, la ordonanța de urgență pentru amnistie și grațiere, unde toate sforile păreau unse, n-a reușit să obțină o biată semnatură de la Ministerul justiției. Toader s-a dat împușcat în aripă, secretarii de stat au spălat putina care încotro au văzut cu ochii, Tăriceanu continua lupta din gură cu statul paralel dar a dat ordin pe unitate să se bage capul la cutie cu OUG care îi strica lui socotelile prezidențiale. Cît despre tanti Viorica, nu știm ce i-o fi spus Iohannis la telefon și apoi la Cotroceni, dar ceva i-a spus de și-a găsit tăria să nu-și pună semnatura. În final, pare că o mână nevăzută a dezamorsat bomba.
Ce să mai discutăm despre ultimele năzbîtii ale CCR: dezbaterile la contestările făcute la codul penal și cel de procedură au fost amînate hăt în septembrie, pe 17 și 25. Și e doar începutul unui proces care se anunță interminabil dacă ne gîndim cîtă lume stă la coadă cu noi și noi plîngeri la puzderia de articole care îi fac scăpați pe infractorii de pretutindeni. Colac peste pupăză, raportor la Codul penal, unde s-a dezincriminat parțial abuzul în serviciu, e judecătoarea Livia Stanciu, despre care propaganda dragnistă spune că e o membră de vază a statului paralel din cauza opiniilor ei separate de cele ale majorității pesediste. Curtea i-a mai făcut un pocinog lui Dragnea declarîndu-i neconstituționale două aspiratoare de bani pentru pușculița partidului- Fondul Suveran de Investiții și Editura Pedagogică pentru manualul unic. O fi efectul raportului preliminar al Comisiei de la Veneția? Greu de spus. Dar ceva e, că prea se vede cum s-a ridicat piciorul de pe accelerație. Prea se leagă toate.
Tabloul de ansamblu arată cum nu se poate mai prost pentru Dragnea: camarazii și slugoii dau îndărăt, par că-l lasă din brațe. Nu de tot, doar așa cît să vadă publicul de aici și cine trebuie de dincolo, din Europa și de peste ocean, că ei nu sunt trup, suflet și semnătură alături de toate mizeriile și nebuniile șefului. Or, nimic nu poate fi mai rău pentru Daddy decît mesajul că nu mai e stăpîn peste alianța cu ALDE și peste guvern. Ar înseamna că e cu burta în sus plutind la vale spre Completul de 5 judecători de la Înalta Curte. Dar în primul și în primul rînd ar înseamnă că nu mai e capabil să salveze de la dezastru armata de actuali penali și viitori condamnați, care își așteaptă de mult prea mult timp izbăvirea de la el. Probabil de aceea e atît de nervos, de bădăran, de lipsit de proverbiala stăpînire de sine. În loc de glumițe, amenințări, în loc de ironii face crize de nervi, aerul șmecheresc a dispărut și omul arată ca unul care și-a pierdut cumpătul și știe că e vulnerabil.
Ce s-o fi întîmplat, de unde această înclinare a balanței? Dacă ar fi să-l ascultăm pe Dragnea e vorba de o conspirație a ocultei, de statul paralel care nu se lasă pînă nu-i face felul. Politic, desigur. În nebunia lui chiar s-ar putea că aibă ceva dreptate. Statul paralel, după definiția lui Dragnea și a propagandei, este alcătuit din tot ce le scapă controlului- parchete, instanțe, adică magistați, din serviciile secrete, președinte,ong-uri și presă independentă, societate civilă care iese în stradă și, nu ultimii pe listă, Comisia europeană, Comisia de la Veneția, GRECO, statele care le mai dau din cînd în cînd cu linia peste degete (de exemplu, cele 12 care au semnat scrisoarea de avertisment). Mai exact, în logica lui Dragnea statul paralel este chiar statul de drept, statul român.
Ei bine, statul ăsta peste care Dragnea a trecut cu bocancii sau a amenințat că o va face, chiar îl vrea plecat de la putere. Pe el și pe incompetenții iresponsabili de care s-a înconjurat. Nu-i un secret. Unii i-o spun în gura mare, sau, constrînși de funcții, o sugerează voalat ori de cîte ori au ocazia. Alții însă, cei care nu pot ieși în piața publică, mută încetișor, una cîte una, piesele pe tabla de șah în direcția asta. ”Întîmplările” care au blocat ordonanța de urgență cu amnistia și grațierea nu sunt simple coincidențe, nici treziri tardive de conștiințe sau frici existențiale, ci rotițe care s-au pus în mișcare. Ele fac parte dintr-un mecanism mai mare care înțelege periculozitatea individului, nebunia demersurilor sale pentru stat.
”Obsedat” cum e, omul nu pricepe sau nu-i vine să creadă că nu are cum să cîștige partida. Cei din jurul lui însă încep să înțeleagă. Cineva le-o fi explicat, că d-aia e stat paralel. De la toamnă încolo efectele vor fi mai vizibile. Nu doar pentru inițiați singurătatea lui Dragnea va sări în ochi. Într-un fel sau altul condamnatul va fi scos din priză. Rămîne însă gașca lui.
