Pe aceeași temă
Medicii atrag atenția că, în timpul pandemiei de COVID-19, numărul pacienților diagnosticați cu mucormicoză a crescut simțitor.
„În spital, am avut, în 15 ani, doar patru cazuri de mucormicoză și suntem un centru cu adresabilitate mare.
Acum, am avut șase cazuri într-o singură lună. Deci, clar, numărul acestora a crescut simțitor și ne așteptăm în continuare să mai identificăm astfel de cazuri de mucormicoză.
Mare parte dintre aceștia erau pacienți diabetici, dar am avut și pacienți non-diabetici, care avuseseră tratamente cu doze mari de glucocorticoizi”, spune directorul medical al Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL „Prof. Dr. D. Hociotă” din București, Răzvan Hainăroșie, potrivit Comitetului de coordonare a vaccinării.
Dintre cei șase pacienți diagnosticați cu mucormicoză, patru au avut o evoluție favorabilă, unul a decedat, iar un altul se află la Terapie Intensivă, după ce a fost operat.
De regulă, infecția cu mucormicoză a fost identificată la o lună, o lună și jumătate după ce pacienții s-au vindecat de COVID-19. Medicii spun că vârsta pacienților diagnosticați este în scădere.
Ce este mucormicoza
Mucormicoza este o infecție fungică rară cauzată de expunerea la un anumit tip de mucegai care se găsește în mod obișnuit în sol, plante, gunoi de grajd și fructe sau legume în descompunere. Acestă ciupercă nu este dăunătoare pentru majoritatea oamenilor, dar poate provoca infecții grave în rândul celor cu sistem imunitar slăbit.
Conform medicilor, ciuperca neagră afectează sinusurile, creierul și plămânii și poate fi fatală pentru pacienții diabetici sau cu imunitatea scăzută.
Potrivit statisticlilor, mucormicoza rinosinuzală are un indice de mortaliate cuprins între 36 și 40 la sută, în timp ce, în cazul mucormicozei pulmonare, indicele de mortalitate variază între 75 și 100%. De aceea, spun medicii, identificarea precoce a mucormicozei este extrem de importantă, iar inițierea tratamentului este esențială.
Cele mai frecvente simptome observate la pacienții cu mucormicoză asociată cu COVID-19 au fost durerea facială, ptoza palpebrală, scăderea acuității vizuale și chiar pierderea vederii, afectare sinusală cu risc de extindere cerebrală și pulmonară.
Boala nu este contagioasă, ceea ce înseamnă că nu poate fi răspândită în urma contactului cu oameni sau cu animale infectate.
Un articol publicat de National Geographic notează că mucormicoza poate afecta persoanele imunocompromise dacă aceștia intră în contact cu sporii ciupercii. Persoanele pot fi infectate dacă inhalează sporii sau dacă ciuperca pătrunde în organism printr-o tăietură a pielii, zgârietură sau arsură.
Printre simptomele care apar în cazul infecţiei se numără nasul înfundat şi sângerări, dureri şi inflamații ale ochiului, pleoape căzute şi vedere înceţoşată sau chiar pierdere a vederii. De asemenea, pe piele pot apărea pete de culoare neagră.
Medicii afirmă că în majoritatea cazurilor, pacienţii ajung la spital când infecţia este deja avansată și când și-au pierdut vederea iar singura soluție în cazul acestora este îndepărtarea chirurgicală a ochiului pentru a opri infecția să ajungă la creier.
Mucormicoza a început să apară în rândul pacienților care s-au vindecat de COVID, iar boala a făcut ravagii în India în valul al doilea val pandemiei.
