Pe aceeași temă
"Presedintele Romaniei urmeaza sa emita decretul de revocare a procurorului sef al DNA", transmite CCR.
Comunicatul CCR
"Curtea, cu majoritate de voturi, a statuat:
1. Constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre ministrul Justitiei si presedintele Romaniei, generat de refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs propunerii de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kovesi.
2. Presedintele Romaniei urmeaza sa emita decretul de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kovesi.
Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica, potrivit art.36 din Legea nr.47/1992, presedintelui Romaniei, prim-ministrului Guvernului Romaniei si ministrului Justitiei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Argumentele retinute in motivarea solutiei pronuntate de plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I", transmite CCR.
Votul judecătorilor Curţii Constituţionale în cazul deciziei privind refuzul revocării şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, a fost de 6 la 3, potrivit unor surse judiciare citate de Agerpres. S-au opus deciziei, facind opinie separata judecătorii Livia Stanciu, Daniel Morar şi Ştefan Minea.
Curtea Constituţională a României a constatat miercuri că există conflict între puteri în cazul respingerii revocării şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Preşedintele Curții, Valer Dorneanu, a anunţat că plenul Curţii, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea premierului cu privire la acel conflict de competenţă, constatându-se conflict între ministrul Justiţiei şi preşedinte determinat de refuzul şefului statului de a da curs cererii de revocare a şefei DNA.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a scris miercuri pe contul său de Facebook că decizia Curții Contitutionale „valorifică principiul constituţional potrivit căruia procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei”.
„Preşedintele României nu are nici o abilitare legală pentru evaluarea competenţelor profesionale sau manageriale ale procurorilor de rang înalt, spre deosebire de ministrul justiţiei care are astfel de competenţe, stabilite atât la nivel constituţional cât şi la nivel infraconstituţional”, a comentat Tudorel Toader.
Judecatorul Cristi Danilet, fost membru al CSM: Daca in motivare va scrie ca presedintele Romaniei trebuie doar sa ia act de propunerea ministrului Justitiei, atunci va trebui sa dea curs solicitarii si sa o revoce pe Laura Codruta Kovei, a declarat Danilet la Digi 24.
"In acest moment, eu nu mai vad niciun rost al CSM in procedura de revocare, totul ramane la mana ministrului Justitiei. Prin aceasta decizie se regandeste statutul procurorilor din Romania", a mai punctat judecatorul Cristi Danilet.
Judecatorul Horatius Dumbrava, fost presedinte al CSM: Problema tine de modul in care e prevazuta in lege nominalizarea si revocarea procurorilor de la varful sistemului, procedura care "poate afecta independenta justitiei".
"Esenta e in legea 303 privind Statutul judecatorilor si procurorilor. Aici merita o discutie serioasa in Parlament. Comisia Europeana, in mai multe rapoarte MCV, atrage atentia asupra acestui lucru si cere autoritatilor romane sa sesizeze Comisia de la Venetia. Acest lucru nu s-a intamplat, iar in discutiile din Parlament subiectul privind procedura numirii si revocarii procurorilor de la varful sistemului nu a fost atins", a declarat Dumbravă la Digi 24.
Ioan Stanomir, profesor de dreppt constitutional:”Decizia CCR de astăzi modifică regimul politic.președintele republicii devine irelevant.regimul Dragnea este consolidat.iar tribunalul constituțional își confirmă statutul de anexă a majorității PSD-ALDE.”
Preşedintele Klaus Iohannis declara anterior că, în cazul în care Curtea Constituţională (CCR) decide că există un conflict instituţional între Guvern şi Preşedinte în privinţa refuzului de a o revoa pe şefa DNA, va aştepta motivaţia, o va citi şi va acţiona în consecinţă.
Care sunt argumentele Curții Constituționale:
Curtea a stabilit că problema de drept asupra căreia poartă obiectul sesizării este aceea de a determina întinderea şi conţinutul sintagmei „sub autoritatea ministrului justiţiei” din cuprinsul art.132 alin.(1) din Constituţie, prin raportare la art.94 lit.c) din Constituţie, aspect care se subsumează unui raport de drept constituţional pur.
Astfel, situaţia litigioasă dedusă judecăţii Curţii Constituţionale are natură constituţională, soluţionarea acesteia fiind de competenţa sa exclusivă, şi nu a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti interpretarea şi aplicarea la cauze concrete a Constituţiei, pentru că, astfel, ele s-ar substitui Curţii Constituţionale [a se vedea Decizia nr.377/2017]. În aceste condiţii, Curtea a statuat că, în procedura de revocare a procurorului din funcţiile de conducere prevăzute de art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, raporturile dintre ministrul justiţiei şi Preşedintele României sunt raporturi de drept constituţional pur, în sensul că ele formează obiectul de reglementare al Constituţiei, neputând fi reglementate prin norme juridice aparţinând altor ramuri de drept.
Curtea a stabilit că art.94 lit.c) din Constituţie este un text cu caracter general, de principiu, în sensul că Preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile legii [a se vedea Decizia nr.285/2014], aplicându-se, deopotrivă şi în ipoteza revocării/ eliberării din funcţie. În schimb, art.132 alin.(1) din Constituţie este un text cu caracter special, care stabileşte o putere de decizie a ministrului justiţiei asupra activităţii desfăşurate de procurori şi indică faptul că în această procedură ministrul are un rol central [a se vedea Decizia nr.45/2018], aspect care se reflectă şi asupra carierei procurorilor.
Curtea a statuat că, în cazul revocării procurorului din funcţiile de conducere, prevăzute de art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, ministrul justiţiei acţionează în cadrul unor limitări stricte impuse de lege, sub forma cazurilor care, în mod obiectiv, justifică revocarea din funcţia de conducere a procurorului.
Preşedintele României, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia.
Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii. Astfel, Preşedintele României nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată, în condiţiile legii, de ministrul justiţiei.
Or, în cauza de faţă, Preşedintele României a refuzat emiterea decretului de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe motive de oportunitate, şi nu de legalitate, ceea ce a creat un blocaj în privinţa exercitării autorităţii ministrului justiţiei asupra activităţii procurorilor. Prin urmare, conduita Preşedintelui României de a nu-şi exercita competenţele potrivit Constituţiei a determinat imposibilitatea ministrului justiţiei să îşi exercite competenţele constituţionale conferite de art.132 alin.(1) din Constituţie, ceea ce a determinat un conflict juridic de natură constituţională.
De asemenea, Curtea, având în vedere jurisprudența sa, a stabilit şi conduita constituţională care trebuie urmată, respectiv emiterea, de către Preşedintele României, a decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi
Decizia este definitivă, general obligatorie și se comunică, potrivit art.36 din Legea nr.47/1992, președintelui, premierului, ministrului Justiției și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
