Pe aceeași temă
Ei cred că eroii Revoluției anticomuniste din 1989 au murit degeaba.
Reportaj Digi 24
Un canal văruit cu ani în urmă, acoperit grăbit c-o bucată de... ceva. Nicio jerbă n-are în jurul lui, nicio urmă de tricolor. Doar pământ ud și rece. În decembrie 1989, în canalul acesta murdar din Popești-Leordeni, județul Ilfov, opresiunea comunistă a vărsat cenușa timișorenilor împușcați pentru că au îndrăznit să-l înjure pe Nicolae Ceaușescu. Printre răsculații uciși, un elev de 17 ani, altul de 18. Copii. Împreună cu ei, miliția vremii a împușcat tineri, mame, tați, bunici. Toți, condamnați că au îndrăznit să visese o Românie liberă, cu oameni liberi.
După 32 de ani de atunci, la stânga gurii de canal e un drum mocirlit care duce spre câteva barăci. Ion, omul întâlnit acolo, pe tarla, știe povestea canalului și a cenușii. Crede însă că morții Timișoarei și restul celor împușcați în decembrie 1989 au murit degeaba.
„Au murit cam degeaba”
- Pentru ce au murit băieții ăștia?
- (râde) Vedeți? Cred că, cum spun toți, cam degeaba!
- Dacă ar ști ei, acum, ce spuneți dumneavoastră, c-au murit degeaba...
- Cred că nu se duceau acolo, ă? Nu ieșeau atunci în stradă, acolo.
- Au ieșit pentru o cauză. Pentru niște idealuri!
- Pentru o democrație care nu prea se demonstrează că-i democrație. N-ați văzut un sondaj care a spus că mai mult de 50 la sută regretă după comunism?
„Au murit, au făcut cea mai mare greșeală, și-au dat seama târziu”
- Dumneavoastră regretați comunismul?
- Da, sigur! Păi ăștia de atunci, de 30 de ani, numai strică, nu? Ai auzit pe timpul lui Ceaușescu de droguri? Ai auzit de copii abuzați? Păi era civilizație, domn'e. Acum nu-i nimic... Nu vezi ce anunță? Mulți îngheață acum în apartamente mai rău ca pe timpul lui Ceaușescu.
Opinia lui Ion e împărtășită și de alții. Și Stelică din Hotarele, Giurgiu, e nostalgic după viața dictată de Nicolae Ceaușescu.
- Parcă mai bine era înainte, pe timpul lui Nicolae Ceaușescu! spune el.
- De ce spuneți asta?
- Toată lumea era la fel!
- Dumneavoastră regretați comunismul?
- Da, sincer. Am prins! Am prins! Era mai bine! Eram fericiți! Chiar dacă am de toate alea acum. Am. Că am muncit și muncesc. Dar... nu sunt fericit.
- Au murit români, ca noi să fim liberi, astăzi, să avem tot ce ne trebuie!
- Da, au făcut cea mai mare greșeală. Și-au dat seama târziu.
- Nu și-au mai putut da seama, că au murit.
- Au murit. Ne pare foarte rău, dar... asta este!
„România a pierdut tot”
Și printre legumicultorii din Colibași sunt destui dezamăgiți de România post-comunistă. Dar și-n București, oficial proclamatul „oraș martir”.
- Ce să câștige țara asta, dacă sunt toți călare? Scumpește și salariile e..., explică unul dintre ei.
- Era mai bine în comunism?
- Da!
- De ce?
- Pentru noi a fost mai bine, întărește un al doilea interlocutor. Pentru mine a fost mai bine. Era frigiderul plin. Pe timpul lui Ceaușescu! Bani aveam, de lucru aveam.
- Deci, s-au dus 32 de ani degeaba?
- Degeaba! Și se mai duc.
- Ce a câștigat România în cei 32 de ani?
- N-a câștigat nimic, România. A pierdut tot, România. În 35 de ani România a pierdut tot și pierde în continuare.
- Și agricultura e la pământ!
- Vindem. Am vândut tot!
„Ca proștii au murit!”
- S-a murit degeaba în 1989? întrebăm în chip de concluzie.
- Degeaba! Ca proștii. Degeaba au murit! Au murit proștii și s-au îmbogățit deștepții. Aia a fost toată chestia! este concluzia cu care se încheie dialogul.
- Chiar au murit degeaba? întrebăm un bucureștean.
- Cred că da! spune le, după ce dă de câteva ori dubitativ din cap.
- Un argument aveți?
- E, e greu de susținut acum, aici. Toate terenurile sunt ale străinilor, toată industria, toată economia, se plâge el.
Poate și de aceea, în cimitirul eroilor martiri timișoreni din Popești Leordeni nu-i niciun vizitator și nici nu pâlpâie vreo lumânare omagială. Doar spre șosea, la mausoleu, e o urmă de respect pentru cei care au făcut posibilă libertatea de astăzi: o coroană de garoafe, cu însemnele Primăriei locale. În rest, doar trei câini mici care-și fac de cap prin curte. Atât.
