Pe aceeași temă
In memoriam SOLOMON MARCUS (1925-2016)
Academicianul Solomon Marcus s-a stins din viaţă la Bucureşti pe 17 martie 2016, la vârsta de 91 de ani.
Născut la 1 martie 1925, în oraşul Bacău, Solomon Marcus a obţinut diploma de merit în matematică la Universitatea din Bucureşti, unde a parcurs o lungă carieră didactică (profesor titular din 1966, iar din 1991 profesor consultant) şi ştiinţifică (doctor în 1956, doctor docent în 1968). A fost membru corespondent al Academiei Române din 1993, membru titular din 2001.
A întreprins cercetări în analiza matematică, lingvistică, poetică şi teoria literaturii, informatică teoretică şi semiotică.
A publicat, în calitate de autor sau coautor, câteva zeci de cărţi şi peste 400 de articole în reviste academice de specialitate.
S-a ocupat de coordonare, ediţie, studiu introductiv, prefaţa sau postfaţa la câteva zeci de cărţi. A fost autorul câtorva sute de articole pe probleme de interes mai general (educaţional, istoric, filosofic etc.) publicate în câteva zeci de reviste de cultură.
Într-un interviu (http://revista22.ro/8665/.html) acordat revistei 22 în anul 2010, Solomon Marcus a vorbit despre bolile sistemului educaţional:
“Încă din momentul în care am absolvit Facultatea de Matematică, în 1949, am simţit nevoia să mă ocup de sistemul de educaţie, pentru că mi-am dat seama că aici e rădăcina tuturor relelor. Ca să fiu mai precis, rădăcina radăcinilor este la vârsta copilăriei şi adolescenţei. Lacunele extraordinar de grave ale educaţiei la vârsta şcolii primare şi gimnaziale creează situaţii patologice ireversibile, pentru că perioada de la 5-6 până pe la 12 ani este aceea în care se formează deprinderile noastre fundamentale. Ulterior, ceea ce s-a stricat în această perioadă se repară foarte greu. Din această cauză, consider că noi toţi suntem victime ale unui sistem educaţional bolnav”.
Dezbaterile publice temele educaţiei i se păreau superficiale de cele mai multe ori:
“Nenorocirea este că, deşi problemele educaţiei agită multă lume şi tot timpul au loc dezbateri la televizor şi în presă, nu se pune degetul pe rănile cele mai grave, ci se discută aspecte superficiale. Dacă-mi permiteţi o metaforă militară, aş spune: «frontul principal al educaţiei îi are ca actori pe elevi, profesori şi părinţi». Or, dezbaterile pe teme educaţionale, în general, sunt făcute cu persoane din spatele acestui front: oameni politici, gazetari, sindicalişti, destul de străini de problemele de substanţă ale educaţiei”.
Solomon Marcus a fost întotdeauna suporterul unui sistem educaţional care stimulează gândirea personală a elevului:
“Aşa cum în justiţie funcţionează prezumţia de nevinovăţie, în educaţie ar trebui să se adopte prezumţia rezervei critice, a dreptului la îndoială, la dezacord, fără de care formarea gândirii personale a elevului nu e posibilă. Trebuie să-l antrenezi pe elev în acest itinerar absolut natural, care prelungeşte curiozitatea lui de copil. Atunci când i se spune ceva de la catedră sau citeşte ceva în manual, datoria lui e să fie foarte atent, dar apoi să-şi dezvolte libertatea de a decide dacă a înţeles ce i s-a spus sau ce a citit şi să-şi manifeste dreptul de a întreba, de a cere lămuriri. Fără toate aceste etape, se alege praful din toată educaţia”.
