Pe aceeași temă
Textul integral al alocuțiunii susținute miercuri, 24 ianuarie a.c., la Palatul Patriarhiei (Administrația prezidențială)
Vă mulţumesc pentru invitaţia de a sărbători împreună Ziua Unirii Principatelor! În acest loc cu o simbolistică deosebită, Adunarea electivă l-a ales şi în Ţara Românească pe proaspătul domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza.
Aici, Unirea Principatelor sub un singur domn a fost cerută de cei care s-au strâns pe Dealul Mitropoliei în dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, aceeași generație care a apărat deviza „Dreptate şi frăţie” pe Dealul Spirii la 1848.
La Iaşi şi la Bucureşti, elitele politice au înţeles momentul istoric şi au urmat interesul general al societăţii.
Un rol decisiv în înfăptuirea Micii Uniri l-a avut intelectualitatea progresistă, formată la înalte şcoli occidentale, și totodată puternic inspirată de idealurile naţionale.
Nu întâmplător, artizanii unirii de la 1859, politicieni respectaţi ai perioadei, de anvergură intelectuală europeană, s-au regăsit printre primii membri ai Academiei Române.
Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Alexandru Hurmuzachi sunt doar câteva dintre figurile ilustre ale vremii.
Prin contribuţia acestei elite, deopotrivă politice, dar şi intelectuale, în decurs de 60 de ani de la Unirea Principatelor, România şi-a construit principalele instituţii statale, de inspiraţie europeană, și-a obţinut independenţa naţională şi a fost recunoscută ca subiect de drept internaţional.
Unirea Principatelor din 5, respectiv 24 ianuarie 1859 este departe de a reprezenta un episod cu semnificaţii reduse sau conjuncturale. Astăzi, când o sărbătorim, suntem conştienţi că ea este, în fapt, un moment fundamental al nașterii Statului Român, expresie politică a unei societăţi în căutarea unităţii şi modernităţii.
Prin construcţia instituţională care i-a succedat, Unirea Principatelor consolidează, la un deceniu după revoluţiile de la 1848, cursul ţărilor române spre valorile şi filozofia politică occidentale.
Să ne amintim că prin Convenţia de la Paris din 1858 se stabilea pentru Principatele Române aşezarea statului pe principiile separaţiei puterilor, ale responsabilităţii ministeriale, precum şi constituirea unei unice curţi judecătoreşti şi de casaţie, formată din judecători inamovibili, cu sediul la Focşani.
„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” - așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Este un îndemn care și-a păstrat vie semnificația.
Astăzi, când destinul nostru european se fundamentează pe domnia statului de drept și pe egalitatea în fața legii, progresul României este indisolubil legat de existența unei legislații coerente și stabile, capabile să sancționeze abuzurile și necinstea.
Acesta este și mesajul pe care l-au transmis la unison sutele de mii de români care au manifestat și în 2017, și la începutul lui 2018 pentru o țară stabilă și prosperă, pentru o justiție independentă și eficientă.
(...)
Marile evenimente istorice se explică şi prin contextul geopolitic în care s-au petrecut.
Unirea Principatelor s-a înscris în marile procese politice europene, alături de toate celelalte realizări majore ale României moderne, precum Marea Unire, regăsirea cursului democratic şi apartenenţa la spaţiul comunitar european şi nord-atlantic.
Însă, atât în 1859, cât şi în 1918, hotărâtoare a fost conştiinţa unităţii naţionale, împletită cu acţiunea vizionară a elitelor. Mesajul peste timp al actului Unirii Principatelor, ca şi al Marii Uniri, se regăseşte în spiritul, în energia și în determinarea socială de a ne urma destinul european.
În aceste două momente fundamentale ale istoriei noastre moderne, românii au avut în frunte conducători destoinici.
Când au existat oameni de stat responsabili, iar aspirațiile tuturor românilor s-au concretizat într-un proiect comun, atunci România a fost un stat puternic. Când prevalează ambițiile personale ale diferiților lideri sau grupuri în detrimentul interesului național, atunci țara stagnează sau face pași înapoi.
Evenimentele din ultimele zile dovedesc din nou că aceste lecții ale istoriei rămân valabile și astăzi. La fel ca acum un secol, spiritul națiunii este viu.
Manifestațiile pașnice și democratice arată o față frumoasă a României de astăzi: o societate care știe ce vrea, care nu abdică de la principiile fondatoare ale României moderne.
Guvernanții au datoria de a fi mai atenți la cerințele cetățenilor, mai preocupați față de consecințele pe termen lung ale deciziilor luate, mai deschiși dialogului.
Avem nevoie de un stat care să fie pe măsura societății, pentru că românii vor o guvernare decentă și eficientă.
(...)
Să nu uităm că sărbătoarea de astăzi reprezintă, înainte de toate, un îndemn la unitate și coeziune socială.
Unitatea naţională a depăşit sensul istoric avut în 1859 şi 1918. Conţinutul acestei sintagme s-a îmbogăţit, în România contemporană, prin valori democratice şi civism.
Societatea noastră îşi potenţează astăzi unitatea şi își întărește coeziunea prin valorificarea diversităţii sale etnice, culturale şi religioase.
Plecând de la aceste trăsături și valori, în anul Centenarului, națiunea noastră așteaptă ca țara să fie condusă de politicieni conștienți de importanța misiunii lor.
Din locul consfințirii Unirii Principatelor, în numele Statului care s-a născut acum 159 de ani și s-a desăvârșit la 1 decembrie 1918, vă chem să facem din România un stat cât mai puternic, în care drepturile și libertățile sunt respectate, iar democrația este literă de lege!
Vorba imnului aniversării de astăzi, să arătăm că România are o soartă demnă în lume!
La mulți ani!
(sublinierile aparțin redacției)
