Pe aceeași temă
El a mai precizat, pentru RFI Romania, că „cei care sunt in proceduri judiciare si care eventual așteaptă avize pentru urmărire penală sunt mereu interesați să vorbească despre abuzuri, despre trecut, în speranța că vor scăpa cumva, că vor fi mai presus de lege".
Întrebat dacă acest nou scandal va rămâne o pată pe cariera sa de procuror, Lazăr a răspuns negativ.
„Cred că nu va rămâne, pentru că lucrurile sunt cum nu se poate mai clare. Cei care au afirmat ca as fi ofiter de Securitate etc. au facut-o cu o usurinta debordanta, inainte sa verifice adeverintele pe care CNSAS-ul le-a eliberat pentru fiecare dintre membrii CSM.
Am avut aceasta onoare de a fi verificat si eu si s-a făcut o verificare la sânge, cum a afirmat cineva de la CNSAS, adică foarte competentă și s-a făcut verificarea de mai multe ori (...) . In mod clar va spun ca de cate ori s-ar face, nu au ce sa gaseasca, fiindca nu apartin acelei categorii", a replicat procurorul general.
Acesta a mai spus ca la acea vreme a respectat legea care era in vigoare.
„In calitate de procuror si de tânăr procuror, cum eram atunci, am respectat legea care la acea data era in vigoare. Cu precizarea ca standardele etice, am remarcat si noi, standardele etice ale legii de atunci nu erau la nivelul standardelor de astazi, ca practicile procuraturii nu erau toate la nivelul standardelor etice ale zilelor noastre si pentru aceasta am si facut o delimitare a activitatii Ministerului Public de azi, pe care il conduc, fata de anumite practici discutabile, care existau in trecut.
Delimitarea este foarte clar aratata de conduita procurorilor Ministerului Public de astazi, inclusiv ca ei au fost capabili si sub mandatul meu sa rezolve niste dosare istorice, pe care altii nu le-au putut rezolva inainte", a adaugat Augustin Lazar.
Referitor la faptul ca a gresit din punct de vedere moral si ca nu s-a abtinut, Augustin Lazar a explicat ca „în acea situație existau cinci membri, daca bine rețin, ai comisiei de liberare condiționată, și în principiu cineva ar fi putut sa scrie pe documentul, pe procesul verbal ca face opinie separată, însă era în minoritate față de ceilalți si regulile erau foarte simple, nu te puteai deroba de la responsabilitate, adica ai calculat fractia de pedeapsa pentru persoana care este analizata in comisie si apoi ai constatat daca are sau nu rapoarte de pedepsire.
Lucrurile sunt simple si nu poti, daca are rapoarte de pedepsire, sa te abtii, sa spui ca te abtii, ci sa observi, sa constati si sa-ti asumi o responsabilitate, strict tehnica, de a vedea: sunt indeplinite conditiile sau nu sunt indeplinite.
Cu precizarea ca ceea ce făcea aceasta comisie era o propunere, care era contestabila si care se face si in zilele noastre".
