Pe aceeași temă
Avertismentul aparține europarlamentarului Monica Macovei, fost ministru al Justiției, și face parte dintr-o
Declarație politică:
”Ar fi grav dacă decizia CCR în legătură cu OUG 13 va duce la blocarea anchetei procurorilor și la o super-imunitate pentru miniștri
Ar fi grav dacă decizia CCR privind existența unui conflict între Guvern și Ministerul Public va duce la închiderea anchetei declinate de DNA la Parchetul general în legătură cu OUG 13/2017. Așa cum ar fi grav dacă decizia CCR va statua o super-imunitate pentru miniștri.
Un abuz ar fi și dacă ministrul Justiției ar face o analiză de dosare, pentru că acest fapt contravine Constituției și legii. Mai rămâne să ne întoarcem pe vremea în care dosarele erau decise la PSD.
Motivarea deciziei CCR aduce o premieră: o analiză diretă și concretă pe un act de anchetă al procurorilor. Este competentă CCR să facă acest lucru? Un judecător al Curții, doamna Livia Stanciu, care a avut o opinie separată motivată, ne spune că CCR și-a depășit competențele și că CCR “nu se poate substitui nici judecătorului de cameră preliminară (în a cărui competența intră verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală) și nici instanței de judecată”.
Este anormal ca miniștrii să nu fie trași la răspundere dacă au adoptat un act legislativ cu încălcarea legii. Miniștrii nu pot primi o super-imunitate, ci trebuie să răspundă penal dacă au adoptat legi, ordonanțe sau hotărâri de guvern cu încălcarea legii penale, dacă au comis un fals atunci când le-au adoptat, dacă, de exemplu, au sustras documente sau au primit mită. Sunt fapte ilegale care trebuie anchetate chiar dacă au fost făcute în contextul adoptării unui act normativ. De ce ar primi miniștrii o super-imunitate? Pentru că nici sustragerea de documente, nici distrugerea lor, nici faptele de corupție comise cu ocazia adoptării unui act normativ nu înseamnă “oportunitatea” adoptării acestuia.
Sunt juriști care atrag atenția în legătură cu pericolul pe care îl deschide motivarea deciziei CCR, odată cu pronunțarea Curții pe actele de urmărire penală: ca orice inculpat să ceară Curții să se pronunțe asupra rechizitoriului. Este acesta rolul CCR? Nu, asta este clar. Și nici nu este sănătos pentru democrație ca o Curte Constituțională să își extindă competențele și să dubleze una dintre puterile statului, și anume puterea judecătorească.
Un articol din legea de funcționare a CCR, 47/1992, spune că, în exercitarea atribuțiilor care îi revin, CCR este singura în drept să hotărască asupra competenței sale și că aceasta nu poate fi contestată de nicio autoritate publică. Ar fi însă un abuz ca cineva din Curtea Constituțională să folosească acest articol pentru a-și depăși competențele și a anihila atribuțiile puterii judecătorești.”
