Pe aceeași temă
22 mai 2017 – Monica Macovei – Declarație de presă:
La peste 10 ani după ce am decis închiderea SIPA/DGPA și am secretizat arhiva, subiectul este readus brusc în atenție cu previzibilele manipulări și distorsiuni specifice perioadei pe care o traversăm.
Interesul societății este ”dirijat” nu spre ceea ce a făcut SIPA/DGPA din 1991, de la înființare, nu spre cei care au instrumentat și folosit informații obținute nelegal, mai ales în mandatul fostului ministru Rodica Stănoiu - când, conform presei vremii, se făcea o adevărată poliție politică -, ci spre persoana mea și a echipei alături de care am lucrat. Adică, exact împotriva celor care am pus capăt acestor practici. În mod evident, ținta este decredibilizarea justiției, iar acesta este interesul unor politicieni, moguli și oameni de afaceri certați cu legea.
Acuzele nefondate care mi se aduc și împotriva cărora mă voi adresa justiției, indiferent de unde provin ele, suspiciunile ridicate asupra actului de justiție, cu scopul evident de a o decredibiliza, mă determină să reafirm clar și cu toată responsabilitatea: nu am primit nicio informație din arhiva DGPA/SIPA, nu am primit niciun dosar din arhiva DGPA/SIPA, nu am văzut niciun dosar din arhiva DGPA/SIPA, nu am copiat niciun dosar din arhiva DGPA/SIPA, nu am sustras niciun dosar din arhiva DGPA/SIPA, nu am copiat și distrus niciun hard-disk, nu am dat nimănui ordin să sustragă, să distrugă, să copieze vreun dosar din arhiva DGPA/SIPA sau hard-disk.
Doresc și eu, cum își dorește și societatea, să se afle adevărul despre conținutul arhivei DGPA/SIPA. Am început această acțiune, pentru informarea societății și a magistraților, după închiderea SIPA/DGPA, dar nu am reușit s-o finalizez în timpul mandatului meu, mandat care a luat sfârșit la câteva luni după ce începuse efectiv evaluarea conținutului arhivei. Doresc ca ancheta procurorilor (dosarul deschis de DIICOT în urma plângerii penale făcute de judecătorul Cristi Dănileț) să stabilească acest adevăr, iar Comisia, care înțeleg că va fi înființată la Ministerul Justiției, să fie mai presus de orice îndoială și să evalueze arhiva.
Consider că o decizie de desecretizare a arhivei este neavenită până când această operație nu va fi finalizată. Doar după aceea, în cunoștință de cauză și cu responsabilitate, se poate decide ce anume poate fi declasificat și ce nu. Legea și regulamentul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) sau cele privind Arhivele Naționale pot fi un exemplu și, oricum, viața privată a magistraților trebuie protejată.
Și, pentru că nu am și nu am avut niciodată nimic de ascuns și consider că ceea ce am făcut în privința desființării SIPA a fost onest și corect, consider că ar fi necesar să se declasifice toate documentele ce privesc arhiva SIPA/DGPA- ordine de ministru, ordine ale conducerii SIPA/DGPA, hotărâri de guvern, note de fundamentare, procesele verbale de închidere a unor inventarieri etc- începând de la înființare și până în prezent, inclusiv raportul Chiuariu-Predoiu.
Intoxicările și manipularea opiniei publice trebuie să înceteze. Ideea că unii procurori și judecători au fost șantajați cu informații din dosare SIPA/DGPA în ultimii 12 ani, când au fost condamnări zguduitoare în lumea politică, de afaceri sau de presă, este nedreaptă pentru sistemul de justiție și servește numai interesului particular al unor oameni care au probleme cu legea de a pune presiune pe magistrați, a decredibiliza sistemul de justiție, a falsifica adevărul și a rescrie trecutul. Și toate acestea, pentru ca ei să scape de răspundere.
