Pe aceeași temă
Raluca Prună, fost ministru al Justiției, comentează într-o postare pe Facebook cazul Sorinei Pintea, suspectată că a luat de mită sumele de 10.000 de euro şi 120.000 lei, bani ce reprezintă un procent de 7% din valoarea unui contract. Sorina Pintea, fostul ministru al Sănătății, este anchetată pentru că ar fi luat o mită de 10.000 de euro și 120.000 de lei, reprezentând 7% din valoarea unui contract pentru modernizarea unei secții de la Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare.
Reacția fostului ministru vine după ce Pintea a fost adusă în cătușe la o unitate spitalicească și a depus contestație la măsura arestării preventive. „Nu am nicio emoție și nicio compasiune. Numai deja vu”, susține Prună.
Postarea Ralucăi Prună pe Facebook
„Mic indreptar despre arestul preventiv:
1. Este dispus de un judecator in temeiul unor probe care sa justifice masura extrema, privativa de libertate. Se dispune cand povestea e atat de groasa (prin magnitudine, repetitie, indrazneala), ca alte masuri mai blande nu sunt suficiente.
2. Este dispus in primul rand in legatura cu pericolul social. Cand esti demnitar, primesti o spaga (la cerere?) si zici “super tare” logica elementara zice ca nu esti la prima spaga daca faci slalom gratios intre satisfactia privind suma si dispretul complet al faptului ca esti pe taram infractional si ca prezinti un pericol social.
3. Are mai putina legatura cu “evadarea” sau cu starea medicala, cat timp fara sa parasesti tara poti influenta martori (caci ce pamant e mai binecuvantat decat cel de acasa, al spagii in forme continuate, an dupa an in care esti un mic jupan local cu venituri, haine, brose , ceasuri de mare CEO global) si cat timp ai un acces la medic mai facil decat un cetatean oarecare, liber de orice spaga in toata viata lui de truditor “idiot” care nu traieste decat din ce munceste si gandeste si care, in libertate fiind, asteapta in genere ceva mai mult sa intre la medic decat arestatul aflat in custodia statului.
4. Poate genera depresii, adevarat. Cel mai probabil generate de faptul ca, statistic vorbind, ai cazut tocmai tu, tocmai in ceasul rau, in cei 1% care sunt prinsi in flagrant in tara milionarilor din contracte cu statul sau din politica pur si simplu. Tot adevarat este ca depresia post arest nu e motiv de la lege sa primesti o masura mai putin invaziva (control judiciar, de pilda). Sunt mii de oameni arestati preventiv in Romania, in urma deciziei unui judecator, cu existenta unei cai de atac in fata altui judecator. Mii de oameni de care nu vorbim. Pentru ca depresiile post arest ale unora valoreaza mai mult decat depresiile post arest ale mujicilor. Intr-o tara in care coruptia politica ramane sistemica bratul legii trebuie sa fie mai ferm cu gulerele albe decat cu mujicii care din varii motive ajung infractori (nu pentru coruptie, caci asta este pentru cei “alesi” nu pentru defavorizatii sociali care incalca legea).
In fine, este un miracol medical extraordinar cum persoane extrem de bolnave nu au simptome grave cand negociaza spaga, cand o primesc (eventual la birou) si cand nici nu se gandesc ca spaga lor are impact asupra unor oameni de la care se fura pentru ca ei sa primeasca spaga. Niciun simptom nici cand se extaziaza ce tare e ca au primit spaga. Niciun tremur, niciun zbucium, niciun simptom al bolii grave. Simptomul - intotdeauna major - apare cand legea este aplicata si coruptul cu notorietate e arestat preventiv. Atunci se surpa lumea, atunci ministri de interne schimba proceduri, atunci se sesizeaza avocatii poporului si atunci avem (de)zbatere. Mujicii arestati preventiv, sute in fiecare saptamana, nu genereaza emotie, nu par sa merite vreo dezbatere si nu duc la nicio schimbare de procedura, nicio ancheta, nicio atentie. Caci unii sunt mai egali decat altii. Mai egali la spaga, mai egali la umanismul pe care noi cei furati trebuie sa il manifestam.
Am vazut filmul asta de prea multe ori. E intodeauna cu politicieni si intotdeauna o manipulare la fel de ordinara a emotiei publice ca faptul de a fura din bani publici prin negocieri de procente ale spagii. Nu exista un caz Pintea. Numai marea dezamagire ca o persoana oarecum altfel din guvernul PSD, drapata totusi in Valentino despre care cei cu memorie isi amintesc ca ni se spunea ca e un fake, facut de o croitoreasa din Baia Mare, ar fi negociat o spaga. Nu am nicio emotie si nicio compasiune. Numai deja vu. Si poate asteptarea morala ca mai egalii decat noi sa aiba un simptom grav, un lesin, o ameteala, atunci cand negociaza spaga si spun ca vor o spaga cat 1000 de pensii marite pe hartie. As vrea sa citesc despre un flagrant ratat in care mituitul a lesinat cand a vazut spaga si nu a apucat sa zica nici macar “super tare”, daramite sa puna mana pe bani”, scrie Raluca Prună.
