Pe aceeași temă
Reporter: Cum priviți tabloul ultimelor săptămâni?
Cristian Mungiu: Mie mi se pare că s-a întâmplat un lucru extraordinar, în sensul în care această coagulare civică pentru mine e destul de neașteptată. Cu câteva luni înainte am avut alegeri și era așa, un fel de fond de dezamăgire pe ideea asta dintotdeauna că în țara asta nu se poate schimba nimic și mi s-a părut extraordinar că oamenii s-au mobilizat într-o chestiune în care n-au cerut ceva pentru ei, a fost o mobilizare, indiferent dacă au citit sau nu conținutul acelor acte legislative, a fost o mobilizare pentru corectitudine, într-un fel. Și a fost așa destul de neașteptată pentru mine. Dacă vă amintiți, reflexul în anii 90 era de altă natură, era să te gândești imediat să-ți iei bilet de avion și să te duci în Noua Zeelandă. Acum mi s-a părut că oamenii au opus mai multă rezistență și și-au afirmat punctele de vedere mult mai clar, mult mai ferm și mult mai răspicat. Pentru că evenimentul a fost destul de coagulat, poate să devină un mic factor de presiune și putem să sperăm că altă dată când se întâmplă chestiuni dintr-astea scandaloase publice, va exista genul ăsta de rezistență.
”O bună parte a populației s-a săturat de acest stigmat că aparținem unei țări corupte”
Rep.: În opinia dvs., cum și-ar putea câștiga Guvernul actual credibilitatea în ochii manifestanților?
C.M.: E foarte complicat să mai recâștigi credibilitatea, după ce ai acționat în modul ăsta. Până la urmă, nici măcar conținutul chestiunii nu e atât de grav, cât modul în care s-a acționat. Întrebarea e dacă în final, cei care constituie în momentul de față majoritatea parlamentară vor continua să încerce să se bazeze pe acest Guvern sau dacă nu vor găsi o formulă de a recupera așa, un fel de credibilitate, schimbând Guvernul ăsta. Dar problema de fond mie mi se pare că e alta: s-a creat în momentul de față această idee că cei din majoritatea parlamentară n-au venit direct acolo ca să sprijine niște cauze publice pe care le-au anunțat sau care ar fi constituit prioritatea cetățenilor în momentul de față, ci au început prin a rezolva niște chestiuni care îi interesau pe ei. Și protestul public în asta s-a manifestat, în a le spune că nu pentru asta au fost aleși acolo. Deci în momentul de față dacă se schimbă acest Guvern sau nu e secundar. Dacă se face doar o schimbare de formă, atunci conflictul ăsta care s-a deschis va persista, pentru că acest conflict este legat de un anume mod de a acționa public. Și mai este legat de ceva, este legat de faptul că în general cu toții primim acest stigmat că aparținem unei țări corupte, or e o bună parte a populației care s-a săturat de această imagine proastă pe care ne-o dă un anume mod de a acționa public. Mie mi se pare că protestul de acum e și un mod de a acționa pentru o imagine mai corectă în general a românilor. Nu suntem noi responsabili pentru un anume gen de a face politică și mi se pare că ăsta-i un mare câștig din ce s-a întâmplat acum.
”Falia din societate a existat întotdeauna”
Rep.: Credeți că asistăm și la o anumită fracturare a societății românești?
C.M.: Problema e că falia asta a existat întotdeauna, nu știu dacă a fost atât de vizibilă, dar a existat întotdeauna o diferență foarte mare de opinie între un sector mai dinamic, mai urban și mai educat și un sector mai tradiționalist, a existat întotdeauna. Acum este mai vizibilă și s-a radicalizat și s-a radicalizat de pe urma acestei măsuri, pentru că la începutul lunii ianuarie trăiam într-o situație de foarte mare resemnare și acalmie în această zonă, trecuseră alegerile, lucrurile continuau, exista acest potențial de radicalizare și s-a văzut de pe urma acestei măsuri. Dacă falia asta e mai mare sau nu decât a fost altădată mi-e greu să apreciez.
Mie nu mi se pare că e ceva generațional, cel puțin la nivel de protest. Ce s-a coagulat în Piața Victoriei nu e o chestie de generație, e o chestie între niște principii, între niște puncte de vedere, sunt în fond niște oameni care militează pentru corectitudine și pentru meritocrație și pentru egalitatea în fața legii și împotriva corupției și împotriva unui anume gen de a face politică și senzația mea este că aceste principii au coagulat oameni din foarte multe generații. Sigur, că majoritatea sunt tineri, da, e normal, pentru că e un sector foarte dinamic.
E adevărat că în momentul de față sunt aceste puncte de vedere foarte greu de conciliat în societate, dar cred că singurul mod în care putem să sperăm că ne reunim la un moment dat este să găsim o cale de a face politică diferită de cea care a fost până acum.
”Există un fel de mică corupție, pe care o înfrunți foarte greu dacă trăiești în România”
Rep.: Personal, cum percepeți fenomenul corupției din societatea românească? S-a schimbat ceva în ultimii ani?
C.M.: Păi, lucruri s-au schimbat, nu putem să susținem că nu s-au schimbat și că lucrurile arată la fel ca în anii 90. Am făcut un film anul trecut care avea printre altele și această temă, nu direct tema corupției mari în societate, pentru că ăsta nu e subiect de film, ci un lucru care pe mine mă preocupă mai mult: care e raportul dintre corupția socială și viața individului, dintre compromisul pe care este el obligat să-l facă dacă trăiește în mijlocul unei societăți care nu e întotdeauna morală. Asta mă preocupă mai mult, pentru că există un anume gen de mare corupție și un fel de mică corupție, pe care poți să o înfrunți foarte greu dacă decizi să trăiești în România, pentru că apare în calea ta în fiecare secundă și e complicat să i te opui. Dacă ne-am opri la fiecare colț de stradă, să încercăm să îndreptăm lucrurile așa cum ar trebui, n-am mai ajunge să facem nimic. Dar e un gen de mică corupție care roade, de aceea mi s-a părut că acest protest e binevenit, pentru că oamenii au dat și acest semnal că au nevoie să trăiască într-o societate mai corectă, ca să poată să-și vadă de lucrurile lor, fără să fie niște paznici în permanență ai celor care generează această corupție. În general, ce mi se pare în momentul de față este că a existat un progres și protestul e legat și de acest progres, oamenii nu vor să piardă ceea ce s-a câștigat.
