Pe aceeași temă
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) își exprimă nemulțumirea cu privire la modul și forma în care Legea nr. 159/2019 a fost adoptată de Senatul României și solicită Președintelui României să nu promulge acest act normativ, întrucât, prin modificările aduse documentului în Parlamentul României, se aduc mari deservicii sistemului educațional românesc, transmite ANOSR într-un comunicat remis presei marți.
Amendarea art. 213 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, eliminarea dispozițiilor care fac referire la faptul că „o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate complete, succesive” și eliminarea în totalitate a acestor prevederi pecetluiește în mod vădit democrația universitară și principiile pe care universitățile din țară și le asumă. Astfel, această arogare a unei funcții de conducere fundamentală pentru instituțiile de învățământ superior pe durată nelimitată direcționează unilateral educația spre totalitarism universitar, spun studenții.
”Considerăm că un monopol care este animat sau înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută, pe cale de consecinţă, devine adevărul oficial al unei instituții, fără valențe interpretative. Rectorii vor fi dezvățați de meteahna rigurozității, prin stăpânirea mai confortabilă a acestei funcții și, în acest mod, se creează un ecart masiv între sintagmele ce disciplinează funcția de rector și realitatea factuală, în cazul în care aceste prevederi vor fi promulgate sub această formă. Aviditatea după funcție va constitui un nou canon al candidaților, și nu calitatea din propriile universități”, se arată în documentul citat.
”Mai mult decât atât, constatăm cu stupoare faptul că decidenții folosesc educația ca o unealtă politică. Curtea Constituțională a României a statuat într-o decizie din 2014 faptul că „Dezbaterea parlamentară a problemelor importante ale națiunii trebuie să asigure respectarea valorilor supreme consacrate de Legea fundamentală, precum statul de drept, pluralismul politic și democrația constituțională. Acesta este motivul pentru care Curtea apreciază că, în realizarea atribuțiilor constituționale, Parlamentul trebuie să-și exercite cu bunăcredință drepturile și obligațiile constituționale, cultivând o conduită a dialogului politic, atunci când interesul major al națiunii o impune.” (1) Astfel, se poate deduce faptul că educația nu constituie un subiect de interes național pentru membrii Parlamentului României la momentul actual, iar deciziile luate dovedesc un caracter politic neumbrit, în defavoarea principiilor democratice, care ar trebui să fie respectate fără echivoc în astfel de structuri. Tocmai de aceea, subliniem că aceste alterări legislative se dovedesc a fi vădit neconstituționale și instigatoare la injustețe”, mai spun studenții.
Interesele societății nu ar trebui, sub nicio formă, sacrificate pentru o serie de interese particulare, mai ales atunci când legiuitorul suscită imposturi și omite în mod intenționat să garanteze echitatea. Conform art. 213 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, „rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității.” Acesta „realizează managementul și conducerea operativă a universității.” Astfel, asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor funcției de rector ar trebui să aibă caracter prioritar în fața favoritismelor de ordin individual, și facem apel ca demnitarii publici să declanșeze un sistem moral corect și echilibrat, în baza căreia să funcționeze sistemul legislativ românesc curent, arată ANOSR.
Așadar, ANOSR consideră că astfel de imersiuni complet neconstituționale ale puterii legislative, prin intervenții anarhice și pur politice, vulnerabilizează democrația. Interesele existente produc mutații în axul actului educațional, astfel încât acesta pare mai adesea că gravitează în jurul calității sociale a persoanei, decât în jurul dezvoltării constante a învățământului universitar. Având în vedere toate aceste aspecte semnalate, considerăm că intrarea în vigoare a Legii nr. 159/2019 în prezenta ei formă lezează exigența pe care funcția de rector ar trebui să o garanteze. Astfel, solicităm Președintelui României să nu promulge actul normativ sub forma actuală și să formuleze o cerere de reexaminare a acestui act normativ pe care să o înainteze Parlamentului României, se arată în finalul comunicatului.
***
Senatul a adoptat, în calitate de cameră decizională, o serie de modificări la Legea Educaţiei nr 1/2011. Una dintre acestea vizează eliminarea limitei de “două mandate complete” pentru rectorii universităţilor. Legea s-a la Cotroceni pentru promulgare.
Este vorba despre proiectul de lege L159/2019, specifică Edupedu.ro
Autorul amendamentului este senatorul PSD Liviu Marian Pop, potrivit raportului Comisiei de învăţământ din Senat: Articolul 213 din LEN prevedea la alineatul 7 că “Durata mandatului de rector este de 4 ani. O persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete.”
Noul alineat 7 prevede doar că “Durata mandatului de rector este de 4 ani”. A fost eliminată astfel condiţia de a nu ocupa mai mult de două mandate complete în aceeaşi universitate.
În plenul Senatului, la dezbaterea dinaintea votului, senatorul USR Vlad Alexandrescu a declarat: “În schimb un lucru negativ este faptul că prin actuala lege, printr-un amendament introdus în ultimul moment în comisie s-a eliminat limitarea mandatelor de rector. Numărul mandatelor de rector, care până acum erau limitate la două mandate, printr-o modificare a Legii Educației naționale ulterior s-a spus două “mandate complete” și de aceea sunt rectori care au intrat în cel de-al treilea mandat. Prin acest amendament nu vor mai fi limitate mandatele de rector, ceea ce USR consideră că este inadmisibil. Motiv pentru care USR se va abține la votul pe actuala lege.”
Legea a fost votată cu 73 de voturi pentru şi 34 de abţineri.
În prezent, legea educației în vigoare prevede că “Durata mandatului de rector este de 4 ani. O persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete.” Ceea ce înseamnă că rectorii care s-au suspendat pe perioada mandatelor, fie pentru că au fost miniștri ai educației, fie pentru orice alte motive, pot să candideze și la al treilea mandat.
