Tokes ii da in judecata pe Iohannis si Ciolos pentru retragerea Ordinului Steaua Romaniei

dusu - 04-19-2016

o doamne ! auzi crez politic social si democratic; ha ha muta te domnule ca aia vor rominii ! ori taci si cinta cu ei :noi sintem romini noi aci sintem stapini

IMREH ISTVAN - 04-19-2016

Stimată D-nă Redactor Șef Adjunct Andreea PORA și Stimate D-le Redactor Șef Alexandru LĂZESCU Mă numesc IMREH István, sunt un foarte vechi cititor și de multe ori comentator al REVISTEI 22. De la primul număr, săptămânal, aștept această revistă, deoarece consider că este cea mai democratică și în multe privințe este aproape de crezul meu democratic. În general am intervenit la numeroase articole prin comentarii, mai ales la cele ce erau în legătură cu maghiarii din România sau despre unele informații inexacte despre Ungaria. Am făcut acest lucru atât pentru a-mi exprima părea mea sinceră cât și pentru a semnala faptul că în unele situații autorii ori nu erau corect sau pe deplin informați, ori au preluat anumite stereotipuri “convenabile sau mai modern spuse corecte politic”. Spre plăcerea mea și așa consider corect, în multe situații autorii articolelor au și răspuns acestor observații, aducând argumente sau făcând anumite precizări. Eu acest lucru consider deosebit de pozitiv și un exercițiu democratic. Vă mărturisesc cu regret că de două săptămîni amân această scrisoare, sperând că mă înșel. Dar nu a fost așa. Este vorba despre retragerea de către președintele Klaus Werner Iohannis a medaliei primită de László Tőkés de la fostul președinte Traian Băsescu, pentru meritele avute în declanșarea Revoluției Române din 1989. Ne place sau nu persoana D-lui Tőkés, D-sul a avut un rol pe care nimeni nu poate contesta în acele zile deosebite din istoria României. Și aici intervine tristețea mea, atât ca cetățean al României, cât și ca etnic maghiar din România cât și ca cititor al Revistei 22, deoarece mă așteptam ca în coloanele acestei publicații măcar într-un fel să fie amintit evenimentul. Dar am constatat o tăcere cumplită, tăcere care nu pot califica decât cu o aprobare tacită și rușinoasă din partea redacției pentru acest eveniment. Probabil că este POLITIC CORECT să nu te opui fățiș curentului general de contestare al D-lui Tőkés, este convenabil să nu pierzi cititori sau să fi bombardat cu critici că nu ești suficient de român dar această tăcere este o palmă dată democrației, crezului pe care a avut această Revistă. Este curios acest comportament, mai ales în contextul în care mai mulți intelectuali români de seamă au criticat dur și cu curaj această decizie (vezi Vladimir Tismăneanu și alții). Poate mulți dintre redactorii Revistei 22 nu cunosc nici “evenimentele cotidiene” cu care se confruntă maghiarii din România. Vă amintesc câteva: • de la început, Primarul din Tg Mureș a interzis desfășurarea în oraș a zilelor maghiare târgumureșene, organizatorii fiind nevoiți să le desfășoare în condiții improprii pe malul Mureșului, atunci când maghiarii totuși reprezintă peste 40% din populația orașului. • în timpul manifestației comemorării în 10 martie la Tg Mureș a Zilei Libertății Secuilor, la obeliscul Martirilor Secui, unde exista aprobare oficială pentru desfășurarea acestui eveniment, jandarmeria a profanat comemorarea prin faptul că a adunat în timpul desfășurării comemorării toate suporturile de lemn ale drapelelor pe motivul că reprezintă un pericol. Ați mai auzit așa ceva la manifestații în alte orașe din România. Cu această ocazia, după câteva zile de la comemorare, jandarmeria a emis peste 70 de amenzi pentru manifestație ilegală și pentru conturbarea ordinii publice prin strigături, inclusiv pe numele unor persoane care nici nu au fost în oraș în aceea zi. • Vă recomand cu “căldură” lecturarea Ziarului CUVÂNTUL LIBER, cotidian din Tg Mureș, pentru a savura zilnic articolele denigratoare despre maghiari, istoria lor etc. • Sau la Cluj primarul orașului Emil Boc se exprimă astfel despre MOLNÁR Levente, actor ce a jucat în filmul premiat cu Oscar, Fiul lui Saul, că va acorda acestuia titlul de cetățean de onoare, chiar dacă este maghiar, parcă a fi maghiar în România este o rușine sau un lucru râu. Probabil așa este pentru mulți români, din păcate. O altă problemă, care deranjează pe etnicii maghiari din România este circul din jurul utilizării simbolurilor specifice etniei, orașului, județului sau regiunii (ținutului). Se dau amenzi, se fac presiuni etc. Nu înțeleg cu ce lezează demnitatea sau integritatea României dacă aceste simboluri sunt utilizate la manifestări specifice sau chiar sunt arborate pe clădiri alături de cele oficiale. În Tg Mureș am văzut în mai multe magazine expus de mult timp în geam drapelul englez și cel american, fără ca autoritățile vigilente în cazul maghiarilor să fi intervenit la fel de prompt. Ași putea aduce multe alte exemple dar acestea au fost cele mai recente. Să știți că în media de limbă română (presă, televiziune) știrile despre maghiari apar numai când se poate spune ceva negativ, niciodată nu vedem reportaje cotidiene cu lucruri pozitive și vă asigur că în viața de toate zilele în zonele în care trăiesc maghiarii se întâmplă și astfel de evenimente. Cu gustul amar pe care simt la scrierea acestor rânduri, chiar la începutul Săptămânii Mari a Paștelui Catolic, vă rog nu abandonați niciodată pentru nimic crezul politic, social și democratic al REVISTEI 22, Cu stimă IMREH István