Tia Serbanescu

În ultima vreme am avut parte de lecturi publice din mai toate legile țării. Nu e tocmai o literatură de vacanță – dar asta e. Președintele ales, dl. Băsescu, citește din „garajul“ unde l-a zvârlit evacuarea sa forțată de la Cotroceni unele legi iar președintele neales, dl. Antonescu, citește altele la Palat, de la pupitrul prezidențial de care abuzează zilnic emițând declarații înțepate și amenințări nevoalate. Acesta este modul său de a fi „discret“ (cum a promis la preluarea interimatului) și el seamănă izbitor cu modul de a fi „cinstit“ al premierului plagiator. N-ar fi exclus ca „discreția“ pseudoprezidențială să intre în coliziune cu „cinstea“ pseudoguvernamentală dar deocamdată ele se completează păgubos - deși dl. Antonescu n-a rezistat să nu acuze „senzația unui anumite timidități și unor ezitări“ ale premierului în cazul listelor electorale. Ponta, timid? Haida-de! O lume-ntreagă se crucește de tupeul său și pentru Crin tot nu e de-ajuns? E timiditate și ezitare?

Ei, nu se poate spune că politica românească n-a pătruns în cultura franceză unde cuplul prezidențial Ponta-Antonescu a reaprins flacăra pasiunii cocoșului galic pentru galinaceele noastre: „în țara lui Ionesco absurdul nu mai ucide” (observă „Le Figaro”) căci USL pare să fi optat pentru soluția lui Brecht: „demiteți poporul și alegeți altul”. Un popor interimar, cum ar veni. Alt ziar, mai grijuliu, a trimis România „la creșa democrației”. Drăguț! Parcă-i vezi pe Crin și pe Victoraș pe oliță jurând lui Felix credință. Ideea, gene­roasă, este că, fiind minori, cei doi nu pot fi răs­pun­zători. În consecință, primul minor al țării s-a prezentat cu „mama și cu tata” (cum i-a zis Crin ministrului de Finanțe Florin Georgescu pe care l-a făcut tată deși e burlac; pesemne pentru a-i cere pensie alimentară) la întâlnirea cu FMI unde delegația s-a declarat „puțin îngrijorată” de efectele crizei politice asupra economiei. După întâlnire probabil că îngrijorarea FMI a crescut simțitor văzând cum Anto­nescu neagă cu amândouă mâinile (în engleză) orice consecință. E clar că pledează nevinovat: Meleș­canu a stricat imaginea țării iar SIE a plătit roșiile cu care ziariștii și oficialii străini au aruncat în cuplul dictatorial. Crin confundă presa occi­dentală cu Antena 3 (unde USL dictează sumarul și temele) și pe liderii UE – cu Dragnea și Fenechiu. Ori­cum e încă o premieră în teatrul absurdului: un pre­ședinte acuză serviciile secrete de ceea ce a făcut el însuși. Dacă personajul ar fi conștient de ceea ce face, am putea considera cazul ca deosebit de grav. Dar Antonescu nu dă semne că realizează ce face și nici că i-ar păsa. E clar că vrea să-l schimbe pe dl. Meleșcanu (deși e liberal) de la SIE iar pentru asta e în stare să-l acuze și de crimele din Siria.