Dan Perjovschi

Despre nebunia de la vot scriu colegii mei mai bine informați si mai tari de nervi. Am fost la New York când s-a ales Trump și sunt acum la București când cu putinistu' pe primu' loc.

E prima dată în 35 de ani când sunt relaxat. Nu mă pasionează niciun candidat la Președinție, iar la parlamentare o să votez un partid care, probabil, n-o să facă baremul.

S-a dus și omu’ care a fondat și condus până de curând Memorialul Revoluției Timișoara. Un om care a adunat neobosit poze, ziare, cartușe, steaguri găurite, cămăși împușcate și mărturii orale.

Înțeleg că dacă (din greșeală) o rachetă balistică rusească o ia razna și se îndreaptă spre (să zicem) Brăila, Armata Română stă și se uită frumușel la ea, pentru că nu avem lege să o doborâm.

Ziarul Orizontal este un proiect de artă în spațiul public, nonstop din 2010. Un zid de 30x4 metri.

Există un pic de donquijotism care face ca împotriva unei birocrații kafkaesti și a unei miopii administrative să existe și să se dezvolte idei și viziuni umaniste despre lumea în care trăim

Proiectul meu se numește Ziarul orizontal și e un fel de Revista 22 desenată pe un zid de 30x4 metri, lipit de Teatrul Radu Stanca.

N-am mai prins așa de cald întruna niciodată.

Un oraș jumătate Mall, jumătate BOR.

Dacă câștigă, îi urcăm pe Himalaya. Dacă pierd, îi aruncăm în canion.

M‑a invitat Gelu Duminică să fac un desen pe zid la Centrul comunitar „Împreună”.

În ultimele luni, scena culturală s-a umplut de articole, opinii și scrisori deschise pentru salvarea unor ateliere de artiști și a unor spații de artă din București și Iași.

Putin a câștigat alegerile în Rusia

Atelierul artistului e locul unde se construiesc idei și capodopere. Centrele de artă sunt locurile unde ideile și capodoperele se expun.

Marea problemă a Guvernului PSD (PNL) este că o bucată de Românie este în Patrimoniul Mondial. Adică, aparține omenirii, și nu lor.

În 2012, am reușit să scăpăm munții de cianură. Politica, nu. Și uite Șoșoacă, și iată Simion.

Am tras de timp cât am putut, dar la un moment dat tot a trebuit să trimit vis-a-viul ăsta... Mă bătea gândul să le spun colegilor să publice unul de anul trecut.

Revista 22 - 35 de ani de existență

Nu sunt un credincios. Sunt ceea ce este numit (cu ton ironic) un progresist. Cu toate astea, uitându-mă la ce va să vină în 2024, spun: Doamne-ajută!˝

2020-2021, pandemia; 2022-2023, războiul; 2024, patru rânduri de alegeri, plus alea americane.

Capitala Culturală Timișoara 2023 s-a încheiat și a fost un succes. A fixat un standard de profesionalism. A impus viziuni pe care se construiesc politici.