Dan Perjovschi

Am mai scris asta acum zece ani și sper să nu fie nevoie să repet peste alţi zece: drumul României de la dictatură la democrație se va încheia în ziua în care asasinii lui Gheorghe Ursu vor fi condamnați.

Mai divizată ca oricând, America are de ales între empatie sau discordie.

Mi-am amînat toate expozițiile la o sută de infectați pe zi ca să le fac la 2 și 3 mii.

Weekendul trecut, „Noaptea galeriilor de artă contemporană”, weekendul următor, „Sfânta Parascheva”.

Am scris curatoarei, directoarei, președintelui și celui care face safari și am rugat ca lucrarea mea să fie retrasă. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Unii oameni demonstrează pentru Libertate (Minsk și Hong Kong), alții, pentru libertatea de a se îmbăta fără mască (Berlin).

Bineînțeles, muzeele și universitățile naționale de artă, bașca armata lor de doctori, n-au nimic de spus despre asta.

Fără Covid, ne făceam de rușine și la Campionatul European de Fotbal, și la Capitala Culturală Europeană. Până la anu’ sau 2023, avem șanse să fim mediocri.

Pentru ca unii cetățeni să aibă libertatea de-a nu sta în carantină a fost sacrificată libertatea de mișcare (și sănătatea) tuturor celorlalți.

Vor salvarea drepturilor, nu și a omului.

Sigur alungă Covidu'.

Unii cred că purtatul măștii și luatul temperaturii e semn al dictaturii.

În viața reală, nu online...

Pentru că n-au apucat decembrie 1989 (sau atunci au stat ascunși pe sub mese) cetățenii au sărbătorit „libertatea” în noaptea de 14-15 mai. Cu artificii!

Galerie Foto

Galerie Foto

Galerie Foto

Amânat, anulat, interzis. Distanțare socială, autoizolare, încetinire. Contacți.

În sfârșit se spală gările și trenurile

Numai ce-a publicat Andrei Ursu (cu Mădălin Hodor) cartea care readuce Securitatea în mijlocul întrebării

Coronavirus, Brexit, Ditrău.