Aurul Roșiei Montane

Asociația 47&Asociația Seneca ne-au dus anul trecut la Roșia Montană într-un program  educativ-civic complex numit „Ape curate”.

 Noi, ca artiști, nu putem rezolva probleme complicate ale societății contemporane, dar ne putem asocia cu cei care încearcă.

Și uite așa ne-am trezit la Roșia desenând cot la cot cu copiii.

Ideea de bază a workshopurilor noastre este non-ierarhică, nu există premiul întâi. Nu există repetenți. Nu există desen bun și desen prost. Fiecare copil are ceva interesant de spus. Toată lumea poate desena cumva. Noi lucrăm idei, nu aptitudini... Câți copii în clasă, atâtea cursuri.

Stăm de vorbă alegem o temă sau mai multe, ne apucăm de desenat și noi, și copiii. Încurajăm și dezvoltăm cam două-trei desene-idei de căciulă. Prima dată, desenăm individual. Pe urmă afișăm desenele pe zid și stăm de vorbă cu tot grupul. Fiecare își prezintă ideile, ce, de ce. Toată lumea pune întrebări. Noi moderăm.

Pe urmă votăm desenul pe care îl vrem în publicația comună. Le adunăm pe alea votate, le montăm împreună, le tragem la xerox în numărul participanților, pliem hârtia într-o publicație tip fanzină și fiecare pleacă acasă cu o publicație cu desenele tuturor.

 Lecția este că, indiferent cum arată un singur desen, toate laolaltă arată obligatoriu bine. Încurajăm diversitatea și libertatea de gândire și expresie. Soarele nu trebuie obligatoriu să fie pus în colț. Dar poate fi.

Așa, deci copiii din Roșia. Roșia este un loc superb scăpat dintr-o catastrofă, de care toată lumea aproape că a uitat. Un orășel spart în două. „Dane, nu cumpăra de la magazinul X, că e cu goldiști”, case vândute și părăsite, case în restaurare, familii rupte în două, dar și oameni care merg cu copilul de mână și prosopul pe umăr să se scalde în iazul de lângă localitate... Și mai există școli.

 Am ieșit sute de mii de oameni pe stradă în 2013... dar după aia? Tot timpul m-am gândit la oamenii din Roșia și la cei care s-au dus să trăiască acolo. I-am admirat pe cei care s-au încăpățânat să dezvolte platforme educative precum Asociația Ara & Adoptă o casă la Roșia Montană, adică o școală de vară care pare de arhitectură, dar care, de fapt, e o școală de viață, de „împreună”... sau întreprinderea socială Made in Roșia Montană, care face niște produse naturale superbe sau...

 Dar uitasem de copii... am uitat că acolo, în creierii munților, cresc și învață copii. Copii care desenează cu sinceritate ce ar vrea să se facă atunci când vor fi mari. Valentina vrea în armată, Melissa vrea să crească cai, Emanuel vrea să se facă doctor... Lavinia vrea să fie bibliotecară sau să facă orice legat de cărți. Auzi, la Roșia un copil vrea, când crește, să aibă de-a face cu cărți. O parte din proiectul Ape curate a fost instalarea unei minibiblioteci ecologice pe coridorul școlii, un proiect operat de elevi. Vrei o carte, te înscrii în registru, o iei, o citești, o aduci și te treci în registru. Mi se spune acum că proiectul merge bine și că micuții sunt încântați să fie ei managerii.

 Din capul lui, Ioan face niște comixuri foarte mișto. Foarte. Mi le-a arătat în ultima zi cu frustrarea copilului de clasa a 5-a care nu are timp să deseneze pentru că trebuie să meargă la muncă la câmp. Un copil cu bicepșii mai mari decât ai mei. Dar Ioan n-o să abandoneze, mi-a promis că o să deseneze în continuare... Nu te lăsa, frate!

 După ce am desenat și-am vorbit cu omuleții ăștia, ne-a mai venit inima la loc. Există talent, energie și resurse oriunde. Dacă creăm oportunități și șanse egale, omuleții ăștia vor deveni niște oameni adevărați.

 Ăsta e adevăratul aur din Roșia.