Pe aceeași temă
Or, cine îi ascultă cu adevărat pe tineri? Nu școala, unde consiliile elevilor au rol decorativ, nu facultățile, care păstrează curriculumuri rigide, neschimbate de decenii, fără relevanță pentru provocările cu care se confruntă noua generație. În lipsa unor canale reale de consultare, ajungem să confundăm tăcerea cu indiferența. Or, în multe situații, articularea unor puncte de vedere germinează tocmai din ascultare.
În acest spirit și al mottoului proiectului Erasmus+ SpeakUP, coordonat de GDS, „Vocea ta contează!”, am lansat o competiție de public speaking, în care tineri și elevi de gimnaziu au fost invitați să aleagă o problemă globală sau locală și să răspundă la două întrebări simple:
De ce să ne pese?
Ce se poate face?
Premisa era că, indiferent care ar fi problema, există întotdeauna o soluție societală, ceea ce a fost un fel de pariu câștigat împotriva răbdării mioritice, care uneori se transformă în indolență.
Cu sprijinul partenerilor English Speaking Union și ARDOR, cărora le mulțumim, apelul nostru a primit răspunsuri din întreaga țară – din București până la Mediaș, Brașov, Buzău, Constanța, Arad, Făgăraș sau Tulcea – atât fizic, cât și în format hibrid. Juriul, alcătuit din universitari, oameni de cultură, activiști și membri ai comunității de dezbateri, și-a asumat rolul de „ureche”: o platformă pentru ideile tinerilor. Deși formatul competițional a presupus acordarea unor premii, pentru noi, toți participanții sunt câștigători – în primul rând, pentru că le pasă, iar în al doilea rând, pentru că avem convingerea că nu se vor opri la vorbe, ci vor întreprinde, mai devreme sau mai târziu, ceva pentru cauzele pe care le-au îmbrățișat.
În educație, se vorbește des de efectul Matei, „celor care au, li se va adăuga”. De aceea, dincolo de discursurile perfect argumentate, ne-au bucurat și intervențiile celor care au luat cuvântul poate pentru prima dată, mai șovăielnic, dar vorbind deschis și vulnerabil despre experiențe proprii sau ale prietenilor apropiați. Viața își scoate colții, din păcate, de la vârste fragede, mulți vorbitori abordând experiențe dificile: bullyingul, problemele de sănătate mintală, singurătatea care însoțește, paradoxal, o viață tot mai conectată digital, adicțiile, siguranța online sau relațiile începute pe internet care pot degenera în forme de abuz sau trafic de persoane.
Generația tânără nu este nici răsfățată, nici ferită de îngrijorările majore ale timpului nostru. Mulți dintre participanți au vorbit despre probleme pe care societatea românească le gestionează insuficient: femicidul, violența domestică și de gen, lipsa transportului public pentru elevii din zone izolate, dar și despre teme globale, precum impactul climatic al inteligenței artificiale sau criza încălzirii globale. Într-o epocă în care politica internațională capătă uneori forma unui reality-show, până și elevii de gimnaziu se întreabă ce fel de lume vor moșteni – nu doar ce se va întâmpla cu urșii polari, ci și cu comunități întregi, precum cele din Groenlanda, prinse cinic în jocuri geopolitice care îi neliniștesc. E înduioșător să le asculți pledoariile pentru o lume mai dreaptă, dar ele ar trebui să funcționeze și ca un semnal de alarmă pentru noi, adulții, care riscăm să le lăsăm povara problemelor pe care ne simțim prea mici sau prea comozi să le înfruntăm.
Poate surprinzător, una dintre temele care i-au preocupat cel mai mult pe tineri a fost educația. Cum să nu strivim corola creativității și curiozității înnăscute a copiilor încă din clasele primare? Ce trebuie să se schimbe pentru a încuraja gândirea liberă, nu conformismul? De ce tăiem întotdeauna de la educație când trebuie redusă datoria națională? Mai multe intervenții au pus în chestiune tăierile burselor de merit. Cum putem primeni un sistem de învățământ care perpetuează forme istorice fără relevanță pentru provocările actuale, în contextul instabilității instituționale și al multiplelor reforme avortate? Experiența acestei competiții sugerează clar că tinerii au nu doar opinii, ci și capacitatea de a contribui la definirea educației, dacă li se oferă cadrul pentru a o face.
Dacă ar fi să reținem doar un mesaj încurajator care a traversat toate discursurile: tinerii cred că indiferența este o formă de complicitate. Într-o lume strâmbă, a nu vorbi despre problemele care o deformează echivalează cu a le normaliza. Avem datoria morală de a vorbi despre teme importante, chiar dacă sunt greu de dus, pentru că răul se banalizează atunci când nu e denunțat de fiecare dintre noi. Mai multe voci au făcut apologia decenței și bunătății în viața de zi cu zi, pe principiul că nu există gesturi sau cuvinte bune care să nu aibă un ecou. O concluzie optimistă a competiției este că tinerilor chiar le pasă, trebuie doar să fim dispuși să-i ascultăm.
