La ce ajută dezbaterile academice?

La nivel european, tinerii între 16 și 24 de ani din țările postcomuniste au una dintre cele mai scăzute rate de participare la procesul democratic. 45% dintre tinerii din România declară că nu sunt interesați de politică, în scădere de la 76% care manifestau dezinteres în 2019, însă mai îngrijorător, peste 40% flirtează cu idei antidemocratice (restrângerea libertăților pentru o viață mai bună, regimuri autoritariste), conform unui studiu FES din 2024. Poate dezbaterea academică să trezească interesul tinerilor pentru politică și să compenseze lipsa unei educații despre valorile democratice?

 Când vii prima oară la debate, ți se spune că „în cele opt minute în care îți ții discursul, toată lumea din cameră te ascultă doar pe tine”. Cu alte cuvinte, contezi. În acest interval delimitat în care ai cuvântul, ai putere completă asupra modului în care prezinți lumea și oamenii despre care vorbești. Mișcarea de dezbateri își propune să ajute tinerii să se simtă confortabil cu această putere și să înțeleagă că vine la pachet cu responsabilități.

Unii reproșează dezbaterilor că sunt prea teoretice și că angajează tinerii în subiecte fără aplicabilitate în viața reală. Moțiunile sau temele de dezbatere pe care le abordăm sună cam așa:

• E inteligența artificială un lucru bun pentru umanitate?

• Ar trebui să ne bazăm moralitatea pe utilitarism sau pe deontologie?

• Care sunt cele mai bune măsuri pentru a combate dependența de droguri?

• Este influența Chinei în piața europeană un lucru benefic?

• Ajută subvențiile pentru tehnologii verzi în tranziția energetică?

Temele de acest tip sunt dezbătute în meciuri de către două echipe a câte trei vorbitori, din care una susține tema și una i se opune. Discursurile alternează între echipe, iar la final completul de arbitri decide cine câștigă pe baza a trei criterii: conținut (ce se spune), stil (cum e prezentat) și strategie (cum sunt plasate și prioritizate ideile în dezbatere).

 Există multiple competiții naționale și internaționale la care participă sute de elevi de liceu, o echipă națională cu rezultate impresionante și o organizație națională (ARDOR – Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică), care coordonează mișcarea din România, pregătește profesorii și studenții voluntari care coordonează cluburi locale de dezbateri și pregătesc elevii, asigurând respectarea normelor de etică și integritate în competiții. Modelul ARDOR a fost preluat și de către minister, prin organizarea unei Olimpiade anuale, Tinerii Dezbat.

 Printre primele lucruri pe care le învață debaterii sunt cum să construiască un argument valid, cum să identifice erori logice, cum să contraargumenteze și cum arată un discurs integru și eficient. Mai târziu, cum să se documenteze din surse corecte, cum funcționează sistemele economice și politice ale lumii, ce particularități au blocurile regionale și organizațiile internaționale și cum trebuie discutate toate într-un mod constructiv.

 La finalul fiecărei dezbateri, învață să dea mâna cu oponenții și să le respecte argumentele. După meci, primesc feedback ca echipă și individual, iar după competiție discută cu antrenorii lor despre cum să îl folosească pe termen lung. Nu e vorba doar de niște cunoștințe, ci și de dezvoltarea unor aptitudini pe viață, printre care și o sensibilitate mai mare pentru chestiuni de politică.

 Se vede o evoluție netă în timp. Chiar și debaterii care încep tremurând la gândul de a vorbi în public, după un an de participare la ședințele de club și una-două competiții, vor fi ținut peste 70 de discursuri. Frica de public speaking poate fi mai mare decât frica de moarte, la unii. Dar la al 80-lea discurs, tânărul va fi învățat că, dacă ascultă melodia asta înainte de a vorbi, o să se liniștească; știe ce să facă după primul minut de discurs ca să-și calmeze emoțiile inevitabile, știe cum să-și moduleze tonul, viteza, ticurile verbale, gesturile și mișcarea corpului. După 4 ani a câte 70 de discursuri, o prezentare la facultate devine o problemă nesemnificativă; o discuție tensionată la muncă înseamnă doar că trebuie găsită strategia bună pentru această echipă; o problemă apărută spontan e încă o temă căreia trebuie să îi găsești răspuns repede și cineva care are alte opinii politice față de tine nu mai este un inamic din oficiu. Mulți debateri se implică activ în societatea civilă: lucrează la ONG-uri pentru că au vorbit de atâtea ori despre de ce contează, încât acum au internalizat toate astea, votează mereu pentru că au înțeles care e miza, merg la proteste pentru că au valori în care cred și, când sunt întrebați ceva, nu mai durează cinci minute până să aibă curajul să răspundă. Și pun adesea întrebările dificile în societate pe care cineva trebuia să le articuleze.

 Probabil, și ei mai tremură din când în când, dar de la un punct încolo nu mai contează.

 „Nu mai sta atât pe telefon, ieși și tu din casă!” Tinerii din Europa de Est sunt o categorie cu risc crescut de izolare socială. La nivelul de bază, la dezbateri, tinerii învață în primul rând să lucreze în echipă. În multe echipe. Cu zeci de oameni. Discută argumente și înțeleg cum să fie în dezacord în mod civilizat și util. Din tinerii care trec prin cluburile de liceu se naște și viitorul mișcării. Studenții se întorc de multe ori ca traineri în structurile regionale ale ARDOR. Lucrează în echipe de organizare pentru competiții, comisii care asigură echitatea sau chiar echipe care decid temele de discuție de la competiții.

Sunt peste 100 de cluburi în țară, o adevărată comunitate descentralizată care motivează atât tinerii voluntari, cât și adolescenții participanți să vorbească cu colegii despre ceea ce contează, poate să se contrazică despre situația politică din UE, când ies în parc. Multora, această comunitate le dă un scop.

Dar într-un sistem de învățământ atât de focalizat pe bac și pe viitorul profesional al elevilor, la ce folosește dezbaterea? Că doar nu scoți o meserie anume dintr-o activitate extracurriculară? Nu, pentru că dezbaterea te pregătește pentru multiple cariere. O parte din trainerii profesioniști din România sunt foști debateri. Nu puțini avocați de succes și-au ținut prima pledoarie la club. Poate că și printre programatori sunt unii care au ajuns la asta, pentru că atunci când aveau 17 ani s-au pregătit bine pe o moțiune despre inteligența artificială. Consilieri, antreprenori pleacă cu skilluri de analiză și planificare din mișcarea de dezbateri. De ce nu, toți participanții pleacă cu un bagaj mai bogat de cunoștințe și aptitudini pentru democrație. Printre cele mai importante e aptitudinea să nu te lași înfrânt. Din 100 de meciuri, un debater pierde cel puțin 50. Dezbaterile te ajută să înțelegi că să te implici contează și îți arată că poți, dacă mai încerci o dată.