Metodologii de predare

Țara noastră asistă la un regres în ceea ce privește performanța academică: scăderea rezultatelor la examenele de evaluare națională, bacalaureat și ascensiunea alarmantă a cazurilor de analfabetism funcțional evidențiază absența gândirii critice în rândul multora dintre tineri.

Nu consider că materia reprezintă cea mai mare problemă, ci modul în care profesorii o abordează și în care tratează educația: absentează de la orele de curs, judecă generația copiilor și îi descurajează. Nu cred că există elev care să nu fi auzit de la cel puțin un cadru didactic „pe vremea mea se făcea carte”, referindu-se deseori la perioada în care învățarea „eficientă” în România se realiza prin profesori care insuflau frică în rândul elevilor, care nu aveau dreptul de a-și folosi vocea și trebuiau să învețe materia pe de rost, în loc să o înțeleagă. Totuși, este evident că acest sistem nu a dat randament, întrucât 46% dintre adulții țării nu au citit nicio carte în 2025 și majoritatea au căzut în capcana dezinformării, fapt observat la rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale. Este clar că, dacă vrem o societate funcțională, trebuie să evoluăm, iar schimbarea începe chiar din sălile de clasă.

Precum a afirmat Albert Einstein, „educația nu înseamnă învățarea de informații, ci antrenarea minții să gândească”, în timp ce, la momentul actual, educația se rezumă la memorarea lecțiilor pentru teste, astfel limitând semnificativ elevii. Copiii trebuie să fie inspirați de cadrele didactice, care ar fi de preferat să înceapă să se angajeze mai mult în rolul de mentor, să încurajeze ideea că învățarea, de fapt, nu se oprește niciodată și că ei au rolul de a le deschide orizonturile cunoașterii, încercând să îi facă să conștientizeze importanța unei educații solide. Așadar, dascălii ar trebui să aibă pasiune pentru materia lor, să încerce să arate că, la rândul lor, sunt interesați de dobândirea unor noi cunoștințe, aceasta fiind o cale importantă de a-i atrage pe elevi și a le spori interesul pentru școală. Este extraordinar ca lecțiile să fie bine puse la punct, dar ar fi ideal să se iasă din tipare, lecțiile să fie mai interactive, pentru a capta atenția celor din bănci. De pildă, fiecare lecție să vină cu dezbateri deschise între elevi și profesori. Este crucial ca profesorii să încurajeze exprimarea liberă în rândul elevilor.

Esențial ar fi ca profesorii să se adapteze nevoilor învățăceilor și progreselor tehnologice. Generațiile actuale sunt obișnuite cu informația rapidă și accesibilă. Indicată este aprofundarea competențelor digitale – există un număr semnificativ de dascăli care nu știu să gestioneze tehnologia – pentru a o integra procesului de educare. Utilizarea instrumentelor precum platforme de e-learning oferă deja exerciții adaptate nivelului utilizatorului, iar sistemele bazate pe AI pot genera explicații suplimentare sau feedback instant. Tehnologia nu înlocuiește școala tradițională, ci o transformă într-un spațiu mai interactiv, mai accesibil și mai adaptat realităților contemporane.

De asemenea, ar trebui ca, în orele în care nu se predă, cadrele didactice să organizeze diverse activități, iar fiecare elev să poată alege o activitate de învățare care să corespundă tipului lui de inteligență: aceștia vor fi împărțiți în grupe, iar profesorul va sta pe margine, observându-i cum lucrează. Astfel, copiii sunt încurajați să fie curioși și să adreseze întrebări profesorului, care îi va ghida cu răbdare. Este firesc ca dascălul să aibă disciplină în sala de clasă, dar disciplina nu cere teamă, aceasta poate fi stabilită și într-o atmosferă în care elevii se pot simți liberi să pună întrebări și să-și expună părerile.

Cel mai eficient mod de evaluare la final de capitol reprezintă proiectele în care fiecare elev prezintă ce informații l-au impresionat, aprofundându-le. Totuși, nu mă refer la „faimoasele” PowerPoint-uri, ci la proiecte realizate prin metode netradiționale, fiecare elev având opțiunea de a prezenta prin scurtmetraje, aplicații etc. Prin această metodă nu numai că rămân cu informații, dar vor fi și mult mai interesați de școală și de fenomenele lumii în care trăim.

Trebuie rectificate metodologiile de predare cu tehnici de tipul exemplelor prezentate, care se concentrează pe gândirea critică, aptitudinile de exprimare liberă, încurajarea culturalizării ș.a., întrucât educația se îndreaptă spre un model centrat pe elev, flexibil și personalizat. Când școala ne învață să gândim, nu doar să reținem, viitorul devine mai sigur.

*Raluca Tonigaru este elevă în clasa a X-a D la Liceul Teoretic “Callatis” din Mangalia.