Dan Perjovschi

România (ziare şi bloguri) arată plină de ură şi aroganţă, face numai porcării şi catastrofe, e populată numai de personaje bune de puşcărie sau caricatură şi se discută numai la mişto, în zeflemea.

Orice catastrofă naturală scoate la iveală o Românie uitată şi de noi, şi de stat, şi de Dumnezeu.

După două decenii de la reunificare, Germania are un preşedinte şi un cancelar din est.

În 1990, am fost  100.000 de oameni în Piaţa Universităţii şi n-am putut schimba o lege. Acum, au fost maxim 4.000, iar Arafat e pus la loc, Legea sănătăţii retrasă, Legea comasării alegerilor neconstituţională şi Boc căzut cu Undrea şi guvern cu tot.

Piaţa Universităţii - aripa teatru şi Piaţa Universităţii - aripa fântână.

În timpul în care a fost ignorată cu desăvârşire (fără audienţă, fără finanţare şi doar o mică parte cu sedii primite direct de la RAAPPS), societatea civilă s-a ramificat (bloguri, proiecte temporare, instituţii informale, activisme pe Facebook, francize globale)

Fiecare protestatar vede doar ce e scris pe pancarta lui. Puterea nu prea vede nimic.

Piaţa Universităţii trebuie să fie locul unde să poată protesta oricine: şi cei pe care îi respect, şi cei pe care-i critic, şi anticomuniştii, şi altermondialiştii, cei cu urşii panda, şomerii, vegetarienii, caricaturiştii, şi ăia cu muzică folk...

Chiar dacă nu mai candidează, preşedintele Băsescu tocmai a pierdut votul meu.

Ani de zile am bănuit că atunci când ceva e lăsat de izbelişte (case, trenuri, fabrici) e semn că trebuie privatizat. Ei, uite că se întâmplă şi dacă merge brici.

Liderul minerilor care ne-au bătut şi ne-au omorât reprezintă acum nu ştiu ce organizaţie a drepturilor omului, cel mai corupt politician european ne dă lecţii despre corupţie, Banca Naţională îl are ca invitat de onoare pe fostul şef al Securităţii

„Nu ne mai schimbăm odată mentalitatea asta“, îmi zice şoferul de taxi, accelerând peste hopul de cauciuc pus în faţa unei şcoli taman ca să reduci viteza.

De câte ori văd o reclamă la Roşia Montană, mă gândesc la aia cu „dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine“.

Majoritatea mişcărilor paşnice de contestare a puterii (Tien an men, Piaţa Universităţii, Tahrir, Occupy Wall Street) au fost zdrobite, rase de pe faţa pământului etc. Mişcările de rezistenţă cu puşca în mână (Kosovo, Benghazi) au fost sprijinite de NATO şi de ONU.

Marea politică românească a ultimilor 20 de ani a fost: ce nu putem administra vindem! Concluzia este că nu putem administra nimic.

PSD, dragostea mea!

Băncile au fost salvate de la faliment cu bani publici, iar acum publicul salvator, după ce suportă tăieri salariale şi reduceri masive ale asistenţei sociale, mai trebuie să se şi milogească să-i fie îndulcite ratele.

Când am văzut ce i-au făcut lui Gaddafi, m-am gândit că Ceauşescu a scăpat ieftin.

Academia Caţavencu, Kamikadze, Caţavencii.

Nici n-am intrat şi-i cât pe-aci să se termine!