De același autor
Când, în ziua alegerilor cruciale, vota pentru modernizarea României, Orban nu bănuia că tocmai pune cruce mandatului său de premier și-l alege pe Cîțu. În urma extragerii din urne, PNL a fost nevoit să-și anunțe cununia guvernamentală cu USR și UDMR. Menage a trois. Potrivit lui Iohannis, „nu există un câștigător clar al alegerilor“ (poate că exista dacă pe primul loc ieșea PNL și nu PSD) dar „e clar că partidele de centru dreapta au obținut peste 50%”. Lucrurile fiind clare, Orban a demisionat explicând că măsurile guvernului au nemulțumit populația – deși ele au fost anunțate și asumate de Iohannis. Drept care Iohannis l-a pus pe Orban să achite nota de plată și l-a numit premier interimar pe gen. Ciucă, ministrul armatei. „E vremea generalilor” a comentat Băsescu (căruia i-a fugit partidul de sub picioare). Dar când n-a fost? Băieți de AUR! Ei las’ că și informatorii o duc bine. E și vremea lor. PNL avea trei premieri (Ciucă, Cîțu, Boloș) și, după cum a povestit Orban „Iohannis ne-a pus să scriem toți numele premierului” (probabil le-a spus și numele) și „toți colegii au scris Cîțu”. Era mai scurt. Și se făcu rocada: Cîțu a fost nominalizat premier și în martie dar a primit ordin de retragere în fața lui Orban. Acum s-a retras Orban din fața lui Cîțu – pe care Ciolacu îl consideră „groparul economiei”. Dar unde-i asasinul? Ciolacu a pretins să fie tratat ca învingător iar Iohannis să-l accepte premier pe Rafila cu un guvern minoritar (căci PSD a rămas desperecheat și caută partener de dans) sau de uniune națională. Adică la grămadă. Ciolacu forțează nota degeaba. Când PSD a avut majoritatea în 2016, Iohannis a numit premier de la PSD. Acum nu e cazul. Iar cine s-a fript cu Grindeanu, Tudose și Dăncila, suflă și-n Rafila. În coaliție disputele pe funcții și ministere s-au întețit: se caută cu înfrigurare cele mai proaste soluții. Și se vor găsi. Greu la deal cu lideri mici. Unii pleacă, alții vin. AUR care a cucerit 9% în două luni (la locale n-a luat nimic) are deja o vedetă. E Șoșoacă, avocata lui Teodosie în apărarea pelerinajelor (deși cândva susținea că „moaștele sunt niște oase putrezite”) pentru care „spitalele sunt abatoare” unde vom fi vaccinați spre exterminare căci „pandemia nu există”. E doar un mod de a muri. În același spirit creștin, Șoșoacă amenința că dacă AUR nu intră în parlament „va trebui să luptăm la baionetă” iar acum cere deshumarea decedaților de COVID (peste 13.000) pentru autopsie și retragerea cetățeniei pentru Arafat. AUR și-a dat prea repede arama pe față: vrea armată obligatorie, interzicerea UDMR, a muzicii rock și suspendarea președintelui și „inundarea parlamentului cu sute de oameni”. Balaur nu alta! Goana după aur a cuprins și intelectuali care și-au regăsit instinctele primare. Filmul ăsta a rulat și în interbelic și s-a sfârșit prost. Criticul de artă Șușară crede însă că AUR este exact ce-i trebuie României acum. Și mai ales Moscovei. Când credeam că societatea românească e vaccinată împotriva discursului xenofob, antieuropean și ultranaționalist, acesta a reapărut „ex-machina” (la propriu) croind la planuri din cuțite și pahară – cu Șoșoacă și Șușară. Și cu Dâncu și Ciolacu – într-o seară. Dacă acesta e răspunsul la absurditățile corectitudinii politice, la abuzurile discriminării pozitive și la neomarxismul occidental cu violențele sale anticulturale înseamnă că iar trăim într-o isterie programată. Unde ești normalitate, cu decența ta cu tot?
