Pe aceeași temă
În cele din urmă, Theresa May a ajuns la un acord cu Bruxelles-ul în privinţa retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar asta ne readuce în minte ce spunea Winston Churchill despre democraţie - cea mai proastă formă de guvernământ, cu excepţia tuturor celorlalte.
Dna May şi-a vândut planul în faţa recalcitrantului său cabinet în cursul unei şedinţe desfăşurate miercuri, care a durat cinci ore. Iar dacă planul ei supravieţuieşte veto-urilor din parlament, linia politică trasată va gestiona plecarea Marii Britanii din UE, cu o a doua rundă de tratative pe tema relaţiilor comerciale post-Brexit care ar urma să aibă loc ulterior, scrie Wall Street Journal, citat de Rador.
Majoritatea detaliilor nu sunt controversate. Printre ele se numără prevederile vizând statutul cetăţenilor din UE în Marea Britanie şi cel al britanicilor care locuiesc în UE, precum şi banii cu care Marea Britanie va contribui la bugetul UE în conformitate cu angajamentele asumate înaintea referendumului pe tema Brexit-ului din 2016.
Principala îngrijorare e legată de acordul comercial pe o perioadă nedefinită cerut de Bruxelles ca să evite impunerea unei frontiere dure între Irlanda de Nord, care ţine de Regatul Unit, şi Republica Irlanda, care rămâne în UE. Dna May a acceptat ca întregul Regat Unit să rămână în uniunea vamală a UE în cazul în care nu se ajunge la un acord comercial separat între Regatul Unit şi UE. Marea Britanie va accepta o serie de reglementări ale UE, iar cele economice s-ar putea adânci cu timpul între Irlanda de Nord şi restul Regatului Unit.
Conservatorii susţinători ai Brexit-ului au dreptate să spună că acordul e prost - "chestii de vasalitate", potrivit declaraţiilor lui Boris Johnson, un susţinător al Brexit-ului mereu "colorat"| în expresii. El limitează capacitatea Marii Britanii de a negocia propriile sale acorduri comerciale dacă nu negociază mai întâi în nou acord comercial cu Bruxelles-ul.
Dar este cea mai bună şi, până acum, singura soluţie pusă pe masă. Reinstituirea unei frontiere dure cu Irlanda de Nord, care ar fi necesară în lipsa unui acord de retragere, ar prejudicia angajamentele Marii Britanii în conformitate cu Acordul de pace din Vinerea Mare, datând din 1998, şi ar risca să reaprindă disputele interconfesionale. Marea Britanie a refuzat totodată să accepte propunerea Bruxelles-ului vizând înfiinţarea unei noi frontiere vamale între Irlanda de Nord şi restul Regatului Unit, deşi asta ar avea rost din punct de vedere economic.
În cazul în care conservatorii susţinători ai Brexit-ului au o idee mai bună pentru a rezolva problema irlandeză, atunci acesta e cel mai bine păstrat secret din Marea Britanie. Cu toate astea, unii conservatori ameninţă să schimbe conducerea dnei May şi poate că de data asta o vor şi face. Cel puţin, planul de retragere al premierului clarifică lucrurile.
Dna May a ajuns în acest impas din cauză că ea şi o bună parte a partidului ei nu s-au arătat convinşi să pledeze pentru un Brexit care ar necesita ample reforme economice interne şi o politică de liber schimb cu străinătatea în stilul Singaporelui. În cazul în care Marea Britanie nu va avea acest gen de Brexit, oamenii de afaceri au dreptate să spună că ţara trebuie să păstreze cât mai multe dintre beneficiile actualelor sale relaţii cu UE ca să poată compensa dezavantajele unei economii britanice cu impozite mari, cheltuieli mari şi exagerat de reglementate.
S-ar putea ca dna May să aibă dreptate în privinţa lucrurilor pe care alegătorii britanici le-ar accepta, având în vedere că marele câştigător al alegerilor de anul trecut a fost Partidul Laburist, condus de un socialist de modă veche. Orice conservator înclinat s-o înlocuiască pe dna May va avea nevoie de un plan prin care să-i convingă pe alegătorii britanici sceptici să urmeze calea reformelor.
Dacă dl Johnson şi ceilalţi conservatori vorbesc serios, atunci ei ar putea încerca să înfrângă planul dnei May şi să suporte nişte consecinţe care ar include probabil un Brexit dur fără vreun acord şi nişte alegeri care ar duce la victoria Partidului Laburist. Cea mai bună dintre opţiunile proaste este aceea de a accepta planul dnei May, cu bune şi rele, după care atenţia să se concentreze asupra unor negocieri care să ducă la nişte relaţii permanente de liber schimb mai bune cu Bruxelles-ul şi la nişte politici economice mai bune pe plan intern.
