De același autor
Obligat să vegheze asupra pluralismului, CNA s-a făcut prea multă vreme că nu vede şi nu aude şi s-a adus singur în situaţia de a nu şti pe unde să scoată cămaşa acum, când batjocura, partizanatul sfruntat şi propaganda sunt pe cale de a face regula.
După doi ani şi mai bine, CNA s-a decis să ia în discuţie un raport de monitorizare a pluralismului politic efectuat de Serviciul de monitorizare TV al instituţiei. Conform regulilor interne, astfel de monitorizări ar trebui să fie lunare, ceea ce ar fi însemnat vreo 20 de rapoarte publicate din iunie 2010 până acum. Absenţa lor a permis speculaţii şi acuze politicianiste din toate părţile, care au făcut victime doar în zona TVR, pusă mereu la zid ca sclavă a puterii. Când colo, ce să vezi? Monitorizarea referitoare la emisiunile de dezbatere în perioada 1-31 decembrie 2011 arată că pe TVR 1 (Curier TV, eForum, Fără frontiere, Judecă tu!, M.A.I. aproape de tine, Presă şi putere, Prim Plan, Profesioniştii, Telejurnal) raportul putere / opoziţie parlamentară iese în favoarea opoziţiei cu 16 la 18 apariţii, iar la TVR Info (7 din 7, Agricultura, gustul vieţii, De la plus la infinit, Ediţie specială, Europa mea!, Foc încrucişat, Info+, Info expres, Judecă tu!, Magazinul de ştiri, Ora de ştiri, Prim plan, Special + Europa, Telejurnal, Tur de orizont) balanţa înclină binişor în favoarea puterii cu 116 la 83 de apariţii.
Dintre televiziunile monitorizate, cel mai bine stă B1 TV cu 33 de apariţii ale membrilor partidelor din coaliţia de guvernare şi ale guvernului şi cu 34 de apariţii ale membrilor USL în emisiunile Actual B1, Special B1, Sub semnul întrebării, Ultimul cuvânt, în vreme ce Realitatea TV e o ciupercă-ntr-un picior, cu 89 de apariţii ale puterii şi 102 ale opoziţiei (3x3, Breaking News, Deschide Lumea, Ediţie Specială, Fabrica, Life Time News, Made in România, News Room, Prime Time News, Realitatea de la 10, România Politică, Stradă, Şcoală şi Spital, Test de Stres, Ultima Oră). La OTV, specializat pe senzaţionalisme de tomberon, raportul arată 2 de la opoziţie se bat cu 4 de la putere, dar mai apar ici-colo şi independenţi sau membri de la partide neparlamentare sau de la minorităţi, ceea ce în perioada amintită se întâmplă rar la toate televiziunile.
Cazul flagrant este şi de această dată Antena 3, care, cu bine cunoscutul profesionalism care umileşte până şi aparatul de propagandă ceauşist, a prezentat 207 membri ai opoziţiei versus 17 fraieri de la putere, într-un dezechilibru de invidiat. Ne amintim că principalul partid de la guvernare a încetat la un moment dat să-şi mai trimită reprezentanţii la dezbaterile de înfierare ca Sinteza zilei, Subiectiv, Vorbe grele, Ediţie specială, Esenţial, Exces de putere, La ordinea zilei, News magazine, Previziunile zilei, Punctul de întâlnire, Q&A, Se întâmplă în România ş.a. pentru a protesta împotriva conduitei tendenţioase a moderatorilor. Refuzul n-a produs nelinişte jurnaliştilor şi producătorilor Antenei, care au inventat pe loc o păpuşă gonflabilă în portocaliu pentru a suplini absenţa cu o flegmă şi pentru a arăta cum se face presă în slujba mogulilor politici. Rămas nesancţionat, gestul s-a transformat într-o practică nocivă care a culminat zilele acestea cu spurcarea live a preşedintelui CNAS, făcut „dobitoc“, „nesimţit“ şi „mitocan“ de premiantul Gâdea, care, în decembrie 2011, a mai binemeritat un premiu pentru jurnalism de mare clasă: premiul Omul Anului oferit de ziarul Cotidianul al lui Cornel Nistorescu.
Obligat să vegheze asupra pluralismului, CNA s-a făcut prea multă vreme că nu vede şi nu aude şi s-a adus singur în situaţia de a nu şti pe unde să scoată cămaşa acum, când batjocura, partizanatul sfruntat şi propaganda sunt pe cale de a face regula. Se apropie alegerile şi se înmulţesc tertipurile. Una dintre marile probleme de percepţie a politicii la televiziune este falsul echilibru, echilibrul mimat, cu invitaţi aparent unu la unu, dar cu moderatori care joacă unii pe o parte, alţii pe alta. Un platou de televiziune care arată adesea ca un pluton de execuţie: jurnalişti angajaţi în bătălia politică, reprezentanţi vopsiţi în culorile societăţii civile, diverşi propagandişti care fac din dezbatere o acţiune concertată de lichidare a adversarului prezent sau absent. Alt aspect care stimulează dezechilibrul este îngăduinţa cu care este privită presa comercială, ca şi când numai mediile publice ar avea misiuni în servirea interesului public, în vreme ce televiziunile private ar trebui să vegheze exclusiv la profit şi la interesele patronale. Presa are aceleaşi reguli şi standarde, indiferent cine o finanţează, diferenţa fiind doar în sarcinile suplimentare ale televiziunii şi radioului public. Legea Audiovizualului şi Codul Audiovizual subliniază repetat acest principiu, iar CNA, pentru care documentele amintite reprezintă biblia, ar trebui să şi-l amintească pentru a pretinde respectarea în fiecare zi. //
