De același autor
În argoul ziariștilor, „ventilatorul“ este instrumentul de împroșcat mizerii și de compromis definitiv imaginea cuiva. Se ia o informație negativă, de preferință neverificată sau neconfirmată, și se rotește insistent și repetitiv până se impune dincolo de orice adevăr. Spre deosebire de actul critic, care intră în misiunea cotidiană a presei, colportarea este soră cu manipularea și are în spate ceea ce spune una dintre definițiile sale, și anume actul de „a antrena prin mijloace de influențare psihică un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor“ (MDN, 2000). Comunitatea media din România (deși sună prețios la cât este de divizată presa) ar trebui să reafirme necesitatea libertății de exprimare, însoțită obligatoriu de responsabilitate. Până acum, dezideratul apare ca un proiect eșuat, iar campania electorală compromite orice apel la rațiune, corectitudine și decență, atât în mediul politic, cât și în cel mediatic.
De două săptămâni a apărut un subiect imposibil de evitat, autodenunțul la Parchet al deputatului Sebastian Ghiță referitor la presupuse acte săvârșite de el în relație cu doctoratul procurorului-șef DNA, Laura Codruța Kövesi. Felul cum a fost tratat subiectul spune mult despre extinderea compromisului în presă și, în unele cazuri, despre deraierea completă de pe șine. Sebastian Ghiță, cercetat de DNA, deja inculpat, amestecat în numeroase povești dubioase, arătat cu degetul ca fiind principalul beneficiar al jafului de la Ministerul Fondurilor Europene, tovarășul de nebunii politico-financiare al lui Ponta, este opusul sursei credibile pe care jurnaliștii să o ia de bună. Vigilența și verificarea atentă se impun în astfel de situații, când orice om din presă, începător sau mai copt, știe că poate fi manipulat. Au fost și companii de presă care au tratat prudent cazul, au existat și comentatori sceptici că subiectul ar putea servi interesul public. Doar puțini au scăpat însă de efectul ventilatorului, așa că povestea s-a mutat de pe confirmarea sau infirmarea autodenunțului lui Ghiță, aflat în atenția Parchetului, pe pretenția de a fi rejudecată teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, deja analizată în 2012. Verificarea antiplagiat poate fi o solicitare legitimă, dar numai după ce se încheie cercetarea procurorilor. Fiindcă, dacă afirmațiile lui Ghiță nu se confirmă, atunci cum rămâne cu toată tevatura reanalizării tezei?
Ceva rămâne, fiindcă ventilatorul a împroșcat cu multă râvnă și a murdărit imaginea șefei DNA, afectând fața anticorupției și a justiției în general. Fiindcă scopul întregii campanii vizează oprirea cercetărilor împotriva clasei politice, foarte iritate că nu se (mai) află deasupra legii, și intimidarea procurorilor DNA. Foarte harnică a fost România TV, comportament previzibil avându-l pe Sebastian Ghiță patron. Toate mesajele sale manipulatoare și potențial mincinoase au fost privilegiate și împachetate strident ca „exclusivitate“, cum observa cineva cu umor pe Facebook. Burtierele galbene ale canalului care se mândrește că e noul OTV servesc permanent câte ceva „Exploziv!“, „Senzațional!“ sau „Incendiar!“ despre caz, de la patron citire. Nici Evenimentul Zilei nu s-a lăsat mai prejos, avându-l ca baci pe Ion Cristoiu, azi maestrul recunoscut al sofismelor și demonstrațiilor ieftine, dar cu adresă. Ca să nu-și piardă reputația de scormonitor de bibliotecă, Cristoiu bagă în ventilator tot la două zile câte un comentariu kilometric menit să o facă zob pe Kövesi. Titlurile, kilometrice și ele, din România (paralelă) a lui Cristoiu sunt concluzii fără rest: Albirea Codruței Kövesi în 2012 - un miș-maș la nivel înalt; Cum a salvat-o PSD pe Codruța Kövesi, omul lui Traian Băsescu, de prima acuzație de plagiat; 6 decembrie 2011: susținerea publică a tezei de doctorat a Codruței Kövesi – un moment festiv în viața SRI!; Cazul Codruța Kövesi. Doi membri din comisia care a constatat că doctoratul șefei DNA nu a fost plagiat recunosc că n-au analizat niciodată lucrarea!; Deși, probabil, Codruța Kövesi n-a plagiat, Sebastian Ghiță are dreptate și multe altele. EvZ concurează cu televiziunile tabloide în titluri senzaționaliste, alimentând ventilatorul, dar și neîncrederea publicului în presă: dezvăluiri „senzaționale“, „explozive“ și „incendiare“ amenință la tot pasul și, așa cum publicul s-a obișnuit deja, dezvăluirile se dovedesc adesea bârfe, șușoteli „pe surse“ sau declarații ale unor personaje cercetate. Nimic despre Antena 3, fiindcă lupta postului împotriva justiției a ajuns și pe acest subiect într-o fază patologică care excede analizei media. De sunat la 112.