De același autor
Mai mult decât partea consistentă a dosarului de corupție documentat de DNA în cazul Popescu-Piedone și Hotel Internațional Sinaia, a captat atenția presei cearta dintre Piedone și nevastă. Bine garnisit cu insulte, amenințări și vulgarități diverse, dialogul telefonic a fost publicat de o largă majoritate a mass-media, cu sau fără excluderea unor înjurături.
Puține instituții media s-au abținut să extragă din dosarul scurs „pe surse” de la DNA stenogramele cu potențial senzaționalist referitoare la cearta dintre soți. Două exemple: G4Media și Snoop.ro, care au explicat că această parte a dosarului nu este de interes public. În plus, presa are obligația să respecte viața privată pentru care există o jurisprudență europeană și românească detaliată.
Mediafax, Adevărul, Gândul, România TV, Fanatik, Realitatea TV, Cancan, B1 TV ș.a. sunt doar câteva dintre numeroasele companii de presă care au considerat că Popescu-Piedone și familia sa au drepturi restrânse la viață privată și demnitate. Aktual24 a ținut să explice, sub semnătura lui Ovidiu Albu, cum a decis să publice in extenso discuția dintre soți.
„Ca jurnalist, când vezi aceste informații, ce faci? Le ignori, pentru că țin de «viața privată» a demnitarului? Sau le consideri de interes public și le publici. Eu am considerat că sunt de interes public pentru ca Piedone este politician înainte de toate”.
Înainte de toate, Popescu-Piedone este un cetățean căruia nu i s-au suspendat toate drepturile doar pentru că este politician. Faptul de a avea un moment de gâlceavă, într-un moment privat, deci nu la serviciu sau în spațiul public, nu îndreptățește pe nimeni, cu atât mai puțin presa, să dea aceste informații publicității. S-a pus problema în dezbaterea publică de ce le-a inclus procurorul în dosar, ce dovedeau ele. Procuratura dorea să întărească dovada folosirii de către Popescu-Piedone a telefonului șoferului, inclusiv în apeluri private. Însă dosarul DNA nu este public în faza de cercetare, ceea ce face acum obiectul unei anchete interne.
„Este viața privată a politicienilor de interes public?”, se mai întreabă jurnalistul de la Aktual24. Și tot el răspunde: „Piedone este un politician care cu ajutorul televiziunilor de propagandă și-a construit o imagine de familie exemplară, iubire fără sfârșit și respect nețărmurit. Îl ajută această imagine să obțină voturi pe un politician? Evident că da”.
Legislația europeană admite că, în circumstanțe precise, dreptul la imagine, la viața de familie, reputație, onoare etc. al oamenilor politici poate suferi limitări. Ingerințele sunt însă determinate de interesul public major: securitate națională, siguranță publică, bunăstare economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, precum și protejarea drepturilor și libertăților altora.
Faptul că Piedone este înjurat de nevastă nu dezvăluie nimic important despre corupția vizată în dosar. E adevărat că personajul s-a jucat mult cu imaginea publică proprie, acreditând ideea că este protectorul familiei. Pentru că societatea și autoritățile nu au reacționat adecvat când și-a folosit funcțiile pentru a-și privilegia rudele, Popescu-Piedone a consacrat această conduită, prelungind-o și în cazul amicilor.
Ce spun legile? Articolul 26 din Constituție prevede că „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
Noul Cod Civil actualizat în 2025 spune la art. 71 că „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private” și că „nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75”. Și Codul Penal atinge sfera vieții private la art. 208 - hărțuirea, infracțiune contra libertății persoanei, art. 224 - violarea de domiciliu, art. 226 - violarea vieții private, art. 227 - divulgarea secretului profesional și art. 302 - divulgarea secretului corespondenței. Carta Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la viața privată la art. 8. Intră sub incidența noțiunii de viață privată integritatea fizică, psihologică sau morală a persoanei, viața de familie și identitatea sa.
Clasa politică a reacționat timid, deși este vizată. Dominic Fritz, șeful USR, a sesizat CSM considerând că legea e egală pentru toți și că nu trebuie acceptată „umilirea publică doar pentru că nu ne place omul”. O ripostă de o învederată confuzie morală a venit din partea unei judecătoare de la Curtea de Apel Timișoara. Adriana Stoicescu, conspiraționistă și propagatoare a discursului urii pe rețele, postează pe FB o nouă conspirație: stenogramele scurse în presă sunt un pretext pentru președinte (numit „băiețelul cu carnețelul”) și pentru Fritz (portretizat ca „neica nimeni cu pretenții de specialist în tot și nimic” și „caricatură nemțească”) pentru a decapita DNA și Procuratura Generală.
