Jurnaliști, adunarea!

Coalizarea breslei, căutarea de aliați, consolidarea statutului social al profesiei sunt nevoi indiscutabile și imediate. Altminteri, ne pomenim cu vreo lege a presei făcută pe genunchi de politicieni neinițiați, care pot îngropa o țară, darămite o biată profesie.

Întâmplările nefaste din ultima vreme, când vedem jurnaliști mitraliați în redacții din bu­ricul Parisului sau când guvernele și serviciile pun tot mai vocal problema supravegherilor de tip „Big Brother”, pun pe gânduri breasla jurnaliștilor. În România, spre deosebire de alte profesiuni liberale și uma­niste – avocați, arhitecți, scriitori, artiști, medici, pro­fesori –, profesia de jurnalist nu are altă protecție decât principiul libertății de ex­pri­mare, al libertății presei ce de­curge din prima și viz­i­bi­li­tatea publică implicită. Sta­tutul social al gazetarului român este incert și neprotejat, într-o meserie cu caracter des­chis, unde pot ateriza ușor neaveniți și im­postori. Profesorul Mihai Coman de la Uni­ver­sitatea din București atrăgea atenția în vo­lumul Mass-media în România postcomunistă că „marea masă a celor care se au­to­in­ti­tu­lează jurnaliști a pierdut controlul asupra pro­fesiei și se află într-o poziție de dependență cvasi-totală față de șefi – situație pe care nicio profesie și nicio meserie nu o mai are în România postcomunistă”.

Ce primejdii îi pasc pe jurnaliștii noștri? Pau­perizarea, lipsa de drepturi și facilități sociale, oportunismul pentru păstrarea locului de mun­că, iar drept consecință, pierderea auto­nomiei, a independenței și libertății, care sunt oxigenul meseriei. Mai pe în­țeles, pensia unui om din pre­să azi greu depășește 700-800 lei. „Ziariștii au învățat greu că statutul lor depinde de două entități ca­pricioase: publicul și pa­tro­nul... Publicul nu mai este nici fidel, nici con­secvent; pa­tronii nu mai sunt entuziaști naivi și nici milionari mă­ri­nimoși”, scria prof. Coman acum 12 ani, răs­timp în care s-a confirmat fe­nomenul „mo­gulizării” și politizării cinice a presei, dar s-au adăugat criza financiară, pre­cum și alte fe­no­mene, cum ar fi căderea prin­tului în favoarea online-ului, digitalizarea, schim­barea de par­a­digmă media adusă de noile tehnologii.

Ce fac comunitățile profesionale când le ajun­ge cuțitul la os? Se adună, solidarizează, cau­tă soluții. Asta s-a întâmplat la mijlocul lui ianuarie 2015 când, după un hiatus de 15 ani, s-a întrunit Convenția Organizației de Media, la chemarea Centrului pentru Jurnalism In­de­pendent, care a primit finanțare de la EEA Grants și Fondul ONG pentru resuscitarea și consolidarea COM. Au răspuns peste 20 de organizații din București, Iași, Craiova, Ti­mi­șoara, Cluj, Brașov, Botoșani, Arad, Galați, Că­lărași, Tg. Mureș, Alexandria. De ce acum? Ex­plică Ioana Avădani, director executiv CJI: „Or­ganizațiile profesionale sau sindicale dedicate apărării principiilor jurnalismului au intrat într-un con de umbră. Capacitatea de reacție a comunității jurnalistice din România a fost redusă într-o perioadă în care atât atacurile la adresa presei, cât și derapajele din in­te­riorul ei ar fi cerut o voce puternică și co­ordonată... Ne-a devenit evident că struc­tu­rile de reacție ale COM trebuie înnoite și adap­tate noilor provocări, că membrii coaliției trebuie să-și consolideze capacitatea de a lu­cra în cadrul unei coaliții informale. De ase­menea, credem că este necesară înnoirea ofer­tei organizațiilor din cadrul COM către pro­priii lor membri și beneficiari și, nu în ultimul rând, către public”. Convenția s-a constituit în 2002, a adoptat în 2009 Statutul Jur­na­lis­tului și Codul Deontologic Unificat, a derulat proiecte coordonate de secretariatul format din CJI și ActiveWatch, dar, mai ales, a luat po­ziție față de abuzuri, derapaje, atacuri la adresa mass-media. După care, COM a trecut în adormire, a amuțit, facilitând controlul po­litic și divizarea breslei. Analiza situației ac­tuale a presei oferită de Cristina Lupu, ca par­te a unui raport mai amplu după 100 de in­terviuri în toată țara, a developat uriașele vul­nerabilități ale profesiei. Acestea și provocările mediului asociativ în 2015 au fost intens dez­bătute de participanți, care n-au pierdut nici timpul, nici spiritul polemic: s-a reînnoit Gru­pul de reacție rapidă – vocea publică a or­ga­nizațiilor în problemele de media -, s-a con­ve­nit restabilirea mass-media ca ramură și sem­narea unui nou Contract Colectiv de Muncă, cu schimbarea legislației dialogului social, cu ajustarea Legii dreptului de autor etc., se lucrează la siglă și însemne, necesare pentru viitorul brand COM. Cum informarea este ma­ma succesului în orice demers, jurnaliștii pre­zenți au aflat de la avocatul Ștefan Diaconu și de la expertul în finanțe George Matei ce e nou în legislația muncii și ce capcane trebuie evitate în contabilitate. Până la întâlnirea vii­toare din mai, în preajma Zilei Mondiale a Pre­sei, este destul de lucru. Coalizarea breslei, cău­tarea de aliați, consolidarea statutului so­cial al profesiei sunt nevoi indiscutabile și ime­diate. Altminteri, ne pomenim cu vreo lege a presei făcută pe genunchi de politicieni ne­ini­țiați, care pot îngropa o țară, darămite o biată profesie.