De același autor
Paginile de Facebook românești s-au învolburat după cele două conferințe de presă, cu șefa DNA și cu președintele statului, mult așteptate de public, dar mai ales de jurnaliști. Spațiul politic stătea să explodeze pe partea PSD, care cerea exasperat lichidarea Laurei Codruța Kövesi, iar televiziunile arondate, Antena 3 și RTV, țineau focul aprins cu înregistrări „epocale“, livrate în prime-time de niște penali (Vlad Cosma, Sebastian Ghiță etc.). Transmise live, conferințele de presă n-au fost doar apariții relevante sau mai puțin reușite ale unor actori importanți ai scenei publice, ci și examene la vedere pentru practicanții profesiei de jurnalist. Audiența a fost mare pe mediile care au difuzat conferința de la DNA, s-a urmărit cu interes și apariția (atât de rară, totuși!) a președintelui Iohannis, iar dezbaterea despre întrebările puse și răspunsurile primite de jurnaliști a venit de la sine.
Prima nedumerire a fost dacă oamenii de presă merg să pună întrebări sau să ia la palme. Tolontan a luat apărarea dreptului inalienabil al jurnalistului de a pune întrebări, ieșind cu pieptul gol pe blog împotriva autorităților care nu răspund: „Președintele Iohannis debarasează microfonul, ministrul justiției, Tudorel Toader, fuge la propriu, iar când ajungi să pui o întrebare la DNA afli că nu e o întrebare patriotică. Fuga de răspunsuri înseamnă o devalorizare a instituțiilor democratice“. Corect! Însă nu tot ce se întreabă este musai de interes public, chiar dacă jurnaliștii se acoperă cu afirmația că reprezintă cetățeanul. Pentru asta profesioniștii se pregătesc, au informații pe care le verifică prin întrebări, relevă un fapt, o acțiune sau o nonacțiune a autorităților care îi afectează pe cetățeni. Altminteri, totul devine o hârjoană amabilă sau o hărțuire fără sens. Hârjoane vedem în fiecare seară la televiziunile care deservesc partide. Exemplul de manual este Dragnea la RTV, niciodată deranjat de vreo întrebare neîngăduită. Hărțuitorii citesc de pe telefon întrebările venite „de sus“, riscând să fie ironizați de colegi, așa cum a pățit reporterița de la Antena 3. Mona Dîrțu a ridicat pe blog problema legitimității întrebărilor puse de Tolontan la DNA: „Au ajutat ele la clarificarea unor fapte/situații/decizii? Eu cred că despre asta-i vorba în primul rând; și că istoricul unui jurnalist, numele angajatorului etc. sunt chestiuni cu totul secundare“. Deși jurnalist cu experiență, ieșit pe teren, Tolo a fost incoerent la DNA, a venit, a revenit, fără să releve ceva nou, de mare interes public.
Costi Rogozanu (Vox Publica) decela „un tremur“ în vocea unei jurnaliste „îmbârligată în propriul narcisism“ la discuția cu președintele, tremur interpretat ca o stare de frică. „Ați observat cât de intimidați erau ziariștii, și ăia buni și ăia slabi, la aceste conferințe de presă, Iohannis & Kövesi? Voci tremurânde, fâstâceală, pierderea șirului. Mie mi-au dat ceva fiori aceste fâstâceli, era un fel de frică și neputință. Neputința venind din faptul că orice ai întreba, de fapt nu întrebi, ci te expui ca fiind de o parte sau alta, și siguranța că orice ai întreba nu vei primi un răspuns, ci un performance“, zice Rogozanu. Dintr-o perspectivă diferită, da, apare uneori neputința, dacă jurnalistul e instruit ca provocator. Nu întotdeauna provocările reușesc și atunci apare frica de șefii redacționali sau de patron: nu livrezi, pleci din job. Timiditatea nu e un atribut al profesiei, iar bâlbâiala survine când lipsește suportul de informare, de pregătire și profesionalim.
Niște jurnaliști n-au ieșit bine la examenul public: unii n-au fost suficient de pregătiți, alții au mers cu o agendă ostilă pentru a alimenta mașinile de propagandă supraîncălzite la Antena 3, la RTV, la B1 TV sau în emisiunea de import de pe TVR 1, România 9, care a adus damful de closet al Antenei 3 în televiziunea publică. La întrebarea dacă jurnalistul iscodește sau dă palme, un răspuns „bombă“ a dat Gâdea miercuri seara, când, aplecat asupra invitatului liberal în studio, aproape de a-i administra o palmă, a răbufnit în direct spunând „Pupați-o în c* pe Kövesi“. Peste 100 de sesizări se află acum pe masa CNA. Ghinion, tocmai acum când Gâdea e dovedit ca mincinos și de rea-credință și în procesul pierdut la Tribunalul București cu un diplomat.
Disputa despre conduita jurnaliștilor la conferințele de presă și la interviurile importante, de unde pot veni clarificări și informații noi (vezi cazuri pozitive ca Ramona Avramescu - TVR cu Trump, Alice Iacobescu – Digi 24 cu Marine Le Pen, Ovidiu Oanță - Pro TV, corespondent pe justiție, și alții), e dată de amestecul indigest dintre jurnaliștii cinstiți, care cred în puterea independenței editoriale, și propagandiștii aflați în soldă, mânați de complicități politice și interese patronale. Publicul vede niște jurnaliști la o conferință de presă. E o iluzie... optică. Mulți n-au nicio legătură cu jurnalismul, au alte misiuni, construind imaginea unei fracturi ideologice în interiorul breslei. Produc confuzie, se erijează în arhanghelii dreptății apărând penalii și lovind la temelia democrației. Se recunosc după întrebările puse, care nu iscodesc, ci atacă sub centură cu tupeu și uneori cu furie.
Comentarii 4
Brindusa Armanca - 02-22-2018
Multumesc, urmaresc Recorder si alte cateva site-uri ale jurnalistilor tineri. Voi scrie despre ele.
RăspundeMarius Nicolescu - 02-21-2018
Vai de noi! Ce națiune! Ce amestec de curvăsăreală, delațiune, de cuțit pe la spate ce caracterizează, în general, această nație și, în special politicienii și jurnaliștii acestei țări. O să dau câteva nume de jurnaliști caracterizați mai sus: Gâdea, Badea &Co. Antena3, Ciutacu, Crețulescu &Co. RTV, Tolontan, "doamnelor și domnilor" Sorina Matei, Mănăstire &Co. B1. Dar și R. Bogdan, Hoandră, Gușă &Co. Realitatea. De la alte televiziuni îmi lipsesc date, căci nu urmăresc. Mai putem nominaliza jurnaliști bătrâni și perverși: Chirieac, SRS, maestrul Cristoiu și (era să uit) Andronic. De ieri, cu tristețe în suflet l-am scos de la inimă pe ULTRAS-ul Banciu. Ieri a virat brusc spre stânga de era să mă dea cu capul de pereți. Ce am auzit ieri din gura lui m-a îngrozit pur și simplu. A dat mâna cu patronul (fiul fratelui Păunescu). A aruncat lături de mizerii peste ascultătorii lui fideli. Am mai pierdut pe unul pe care-l consideram OM. Păcat! Nu avem stofă, se pare. Asta-i rasa noastră, fir-ar să fie.
Răspundelmihai - 02-21-2018
Fbuna analiza d-stra doamna Armanca! As sugera sa faceti o analiza si a noului Recorder.ro, unde tinerii ziaristi nu par a face politica vreunui patron ci chiar sunt animati de dorinta de informare corecta a cititorului, aduc subiecte extrem de interesante despre oamenii obisnuiti, cei de langa noi despre care nu stim mai nimic...
RăspundeIsoscel - 02-20-2018
Pe Tolontan nu l-a ajuta niciodata mintea ! Este mai rudimentar decat un tractorist de ceape. Doar ca lucanfd pentru cine trebuie, el lanseaz bomba iar armata celui ce plateste fac bum ! bum ! in locul ghiulelei , chiar daca aceea nu produce decat un fasait penibil ! Probabil ca simitit mai devreme de catre ziaristii din sport , aceia l-au poftit sa se ocupe de altceva ! Eu unul nu-l vad pe Tolontan capabil sa poarte o discutie civilizata cu cineva, ci doar grohaind si facand semne spre tolba lui cu munitii. Ce sa mai vorbesc de cornuta Sorina Matei, cu un tupeu de tarfa ordinara si cu o minte de gaina . Ar trebui mai multe asemenea analize ale ziaristilor adevarti care sa contribuie la izolarea si apoi extirparea lepadaturilor din mass media romaneasca atat de poluatoare si daunatoare.
Răspunde