De același autor
Despărțite de principiul responsabilității, ele sunt folosite pentru a submina tocmai fundamentul pe care au fost construite. Editura RAO, Voiculescu, Năstase și însoțitorii lor, câțiva recent scăpați din pușcărie, ceva artiști cununați cu politica și niște coriști deghizați în jurnaliști s-au acoperit cu plapuma largă a libertății de exprimare, cu drepturile omului etc., propagând confuzie și indignare. Directoarea Editurii Humanitas și membră a Asociației Editorilor din România și-a prezentat demisia în semn de protest, declarând într-o scrisoare deschisă că „în discuție e moralitatea. Mai există și așa ceva pe lume. În numele cenzurii morale, noi nu umblăm goi pe stradă... Nu-mi fac iluzia că gestul meu va schimba foarte mult lucrurile, dar îl prefer lipsei de reacție și tradiționalului «să-nchidem ochii»“. Mai mulți tineri de la mișcarea #rezist au protestat și ei, iar Casa Pariurilor Literare a ținut standul închis pe durata lansării. Despre lansarea care face parte dintr-un scenariu al revanșei au vorbit mulți. Cristian Tudor Popescu a dat glas, în felul său, relativismului moral, cuplat cu un tip de resemnare postdecembristă, care justifică aproape orice: „Nu poţi să interzici apariţia acestor cărţi. E vorba la urma urmei de sindromul Hitler. În societatea democratică au dreptul şi lichelele, şi canaliile, şi foştii puşcăriaşi. Au dreptul să vorbească, să se exprime. În ţara noastră liberă, acum, şi democratică, poţi să fii coleg de raft cu tot felul de personaje. Asta este“.
În acest context, cele mai aprige controverse au fost iscate de dialogurile corozive provocate la fața locului de jurnalistul Mărin Bot cu „autorii-infractori“ și postate pe YouTube. Până în 4 decembrie, discuția cu Adrian Năstase înregistrase aproape 230.000 de vizualizări, iar dialogul cu Voiculescu a fost văzut de peste 210.000 de persoane, cifre mari pentru subiecte politice. Instantaneu, modul de „a face“ jurnalism al lui Mălin Bot a fost denunțat de unii colegi de breaslă, ca fiind neconform cu standardele meseriei. Interceptarea live a unor personaje din lumea politică de vârf și înghesuirea lor cu întrebări dure a fost calificată ca „talibanism de presă“, activism civic, acțiune de agitator, iar jurnalistul a fost stigmatizat ca exaltat, pătimaș, paranoic etc. Mălin Bot nu a rămas dator, intrând într-o polemică acidă cu foști colegi de redacție de la România liberă, Evenimentul zilei ș.a. apărându-și baricada etichetată insurgent ca #rezist#insist#exist cu argumentul jurnalismului civic de efect. „Un câine care doar se preface că latră și schelălăie când hoțul intră în curte e un câine ineficient“, spune el, accentuând nocivitatea personajelor vizate (moguli, politicieni influenți, lideri etc.), dar și lipsa de coeziune a breslei.
Polemica în jurul redefinirii jurnalismului va mai continua, dar întrebarea este de ce acest fel de jurnalism („de răcorire“, cum l-a ironizat cineva), atrage un public entuziast. Forumurile și comentariile de pe pagina de Facebook a jurnalistului au fost favorabile demersului său de a-i scoate pe politicienii arogați și malefici „din zona lor de confort“ și de a-i pune în fața unor întrebări necruțătoare, ceea ce i-a adus 38.320 de urmăritori pe pagină, propulsându-l în timp scurt printre influencerii media. Starcom definește influencer-ul ca persoana cu o audiență online consistentă care, prin informațiile publicate de-a lungul timpului, și-a câștigat încrederea publicului. Pentru o activitate jurnalistică de durată și activă pe rețelele sociale pe subiecte politice, Dan Tapalagă are 46.310 followers, Andrei Gheorghe 44.282, Sorina Matei 31.379, Mircea Marian 29.885, Sabin Orcan 11.070. Utilizând medii încrucișate, radio, televiziune, blog etc., alți jurnaliști care abordează teme sociale și politice au obținut audiențe notabile: Moise Guran are 260.190 de urmăritori, Cătălin Tolontan 187.726 și Lucian Mândruță 156.588. Mălin Bot, rămas repetat fără redacție, a ales să stea cu smartphone-ul în calea politicienilor considerați vinovați de mari derapaje. Cazul lui seamănă cu notorietatea polițistului Godină (peste 84.500 de followers) care a îndrăznit să critice din interior erorile mediului său profesional și a câștigat încrederea oamenilor. Ca și Godină, Bot deranjează, deci este hărțuit, i se blochează contul, primește amenzi etc. De ce îl încurajează publicul? De ce preferă jurnalismul „exaltat“ în detrimentul jurnalismului „așezat“? Explicația de fond stă în ipocrizia majoră a jurnalismului românesc actual. Agenda editorială a fost cedată politicienilor, mogulilor care domină patronatul azi sau subiectelor de senzație, aducătoare de rating. Încrederea în presă a scăzut constant de-a lungul anilor, concomitent cu abandonarea de către jurnaliști a misiunii și eticii profesionale. Poartă ilegitim etichete de jurnalist indivizi care servesc orice altceva în afara interesului public. Aflăm cum guriștii Antenelor (caz recent, Radu Tudor, Bogdan Chirieac, Răvan Dumitrescu plătiți indirect de Tel Drum, caz mai vechi Victor Ciutacu) sau redactori ai diverselor publicații sau televiziuni sunt concomitent și consilieri „de comunicare“ pe la partide, poziții incompatibile care afectează independența jurnalistului. Ipocrizie este și componența talk-show-urilor, unde se simulează dezbateri, cu invitați inacceptabili: să îl chemi pe Adrian Severin sau pe Andrei Marga să analizeze politica externă a României, în numele liberei exprimări, indică absența oricărui standard jurnalistic. Să faci rubrici permanente de „anchetă“, de conivență cu parlamentarii penali, pentru a le servi interesele antijustiție, cum face Evenimentul zilei sau DCNews, corodează enorm încrederea publicului în presă. Se pot da sute de exemple. Acest fel de a mistifica rolul presei implică riscul de a-l întoarce pe dos: în loc să creeze solidaritate în jurul valorilor, presa ajunge să scindeze și să stimuleze frica de semeni, visul regimurilor autoritare. Nu doar agendele editoriale sunt confuze, infestate de subiectele false induse de mediul politic corupt, cum este aiureala „statului paralel“, ci și garnitura de formatori de opinie. Diverși penali, secondați de „maeștri“ uzați ai presei comuniste, reinventați în democrație, sunt folosiți în campanii dubioase și plătiți pentru capacitatea lor de a întoarce oricând armele, ca Ion Cristoiu, care a găsit recent de cuviință să îl jgnească pe profesorul centenar Mihai Șora. Toate acestea fac ca nimic să nu fie tranșant, intransigent, pe față, în presa de acum. Cu mici excepții.
Există o așteptare din partea cetățenilor, ca jurnaliștii să fie onești și angajați în misiunea de interes public, așteptare sporită după protestele din iarnă. Seamănă contextul cu anii '90 ai jurnalismului militant, când oamenii așteptau de la presă să iasă în forul public împotriva confiscării valorilor Revoluției de către criptocomuniști. Radicalizarea unor jurnaliști, cum e cazul lui Mălin Bot, e alimentată de o exasperare mai generală, căreia jurnalistul a ales să îi dea formă. Comentatorii profani spun că nu știu care sunt regulile jurnalismului, dar simt că demersul îi reprezintă. Mulți vorbesc despre „curaj“. În mediul oportunist în care ne scăldăm, cu mai mulți impostori pe metru pătrat decât au fost vreodată, cu transformarea presei în instrumentar politic, poate fi vorba de curaj să ieși în calea satrapilor de la vârful politicii. La vizibilitatea acțiunii se adaugă caracterul spectaculos, posibilitatea de a transmite live, YouTube fiind canalul unui public tânăr, uneori rebel, dar și al oamenilor educați, calificați în utilizarea noilor tehnologii, care nu mai înghit falsele dezbateri de la televiziune și manipularea prin presa tradițională. „Problema mea nu e că publicul crede că Mălin Bot este ziarist. E ziarist de o factură mai specială. Ziarist activist. Marea problemă este că o parte consistentă de public crede că ar trebui să facem toți ca el. Iar dacă n-o facem, pentru că nu e stilul nostru, suntem lași/acoperiți/plătiți de statul paralel etc. Ăsta e bolşevism curat!, se lamenta un jurnalist cu experiență în polemica lansată de postările lui Bot. Nu e obligatoriu ca jurnaliștii să adopte forma și tonul radical al demersului, însă e obligatorie servirea adevărului, apărarea democrației și libertății de exprimare în esența lor nealterată: tranșant, clar, fără agendă ascunsă, fără bani pe sub masă.
Comentarii 8
Mircea Ordean - 12-11-2017
„Radicalizarea jurnalistului. Mălin Bot pe YouTube” Eu am făcut ochi, legat de gazetărie (aceea scrisă de alții, nu de mine) imediat după 1990. Pe atunci, inclusiv 22 si Dilema, propovăduiau - pe-acel cîmp - echidistanța și verificarea știrilor. Dacă lumea s-a schimbat între timp, e treaba Ei.
RăspundeMircea Ordean - 12-10-2017
Legat de foști pușcăriași. Mi se pare mie, ori ei și-au ispășit greșelile - prin statul după gratii?
Răspundeparere - 12-05-2017
In zilele noastre avem mare nevoie de mai multi jurnalisti militanti ca Malin Boc ! Simpatizantii lui au simtit ca poate fi un model de cinste ,corectitudine ,inteligenta si mai ales curaj ! Cu ticalosii nu poti lupta decat dur ! Imi pare rau ca Popescu si Negrutiu de la Digi24 ,pe care de altfel ii simpatizez ,gandesc altfel despre jurnalismul militant si implicit despre colegul lor ,cu care ar trebui sa colaboreze !E o vorba :divide et impera !Asta asteapta coruptii !
RăspundeRespect, Malin Bot ! - 12-05-2017
Sunt multi oameni in Romania ajunsi in pragul exasperarii si a crizei de nervi, datorita regimului antiromanesc PSD-ALDE, a rinocerizarii presei, a comportamentului smintit a romanilor, cazuti in "somnul cel de moarte". Oameni care ajung la probleme de sanatate. Pentru ei, informatiile domnului Malin Bot si comportamentul sau DEMN, sunt o farama de speranta. Daca ar mai exista OAMENI-ziaristi, ar trebui sa i se alature. Daca Malin ar obosi, putem lua valiza de Congo.
RăspundeDacian Ponta - 12-05-2017
In "dialogul" cu Voiculescu, sunt aproape 10 minute de monolog al lui Bot. Voiculescu trece prin cadru la inceput si il intreaba "ce faci, somerule?" - o replica la fel de pertinenta ca si vorbele lui Bot. Boc este echivalentul lui Badea pentru tabara opusa: vorbeste mult, semicoerent, si de unul singur. A ajuns in sfarsit si in Romania modelul Alex Jones.
Răspundeadrian magher - 12-05-2017
D-na Armanca are impresia că vorba bună are eficienţă în sine. Poate că îi şi place ideea, că se complace să creadă în ea împotriva faptelor, nu ...? Ce pot spune cu siguranţă: Mălin Bot a procedat precum jurnalista moralistă, însă modelul nostru nu v-a putea niciodată proceda precum "agresivul"!
Răspundeion ion - 12-05-2017
Ei da, aveam mare nevoie de jurnalisti activisti.Ca, ceilalti probabil au fost cumparati de partide ,firme,servicii etc.Asa-i. Noroc cu Malin Bot care a sezizat pericolul de moarte in care se afla jurnalismul.
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 12-04-2017
Nu il cunosc personal pe Malin Bot, dar el pare a fi antidotul la pseudojurnalismul practicat de trustul lui Voiculescu. La mizeria in care s-a cufundat mai toata mass media romaneasca este nevoie de reactii mai energice, daca nu vrem sa fim complet terasati. Ati vazut cum pseudoaparatorii ordinii publice si ai cetateanului, jandarmii trimisi in Piata Victoriei la ordinele PSD, au maltratat-o in vazul lumii pe acea tanara protestatara? Cate voci de oameni curajosi s-au ridicat la unison ca sa condamne in presa si la televiziuni flagrantul abuz de forta comis de jandarmi contra cetatenilor pe care sunt pusi sa ii protejeze? In afara de propria relatare a acelei femei batute, batjocorite in duba si amendate la sectia de politie, o tacere plina de lasitate si conformism s-a lasat peste mass media. Iar noi, in loc sa protestam vehement in fata abuzurilor fortelor de ordine, care au loc sub ochii nostri, ii dam in cap lui... Malin Bot, pentrui ca nu poate sa taca si sa le multumeasca acelora care ne vor inapoi in lagarul socialist. Daca nu vom sfarsi prin a pricepe ca justitia, democratia si drepturile noastre cetatenesti nu se apara numai cu vorbe, ci si cu fapte, atunci ne pierdem timpul zadarnic si puciul parlamentar instrumentat de regimul politic PSD-ALDE isi va atinge scopul fara mari probleme.
Răspunde